O introducere inabila
Intilnirea Romaniei literare de la Clubul Prometheus din seara de 29 ianuarie 2003 a avut inspiratia salutara de a repune in discutie tema revizuirilor, obsesia criticii postdecembriste. Au fost invitati sa participe, alaturi de criticii din redactie, citiva dintre criticii activi ai momentului. Simt nevoia unor clarificari pentru mine insumi, in urma discutiilor care mi s-au parut extrem de incitante si de profitabile, chiar daca nu au fost furtunoase.
Marea majoritate a celor care au vorbit parea (sau chiar era) de partea unui canon neomodernist, cu toate variantele individuale posibile, cu diferente de nuante absolut explicabile, dar in cadrul aceleiasi paradigme. Am simtit absenta celuilalt pol al opiniilor despre revizuiri, acela al postmodernismului radical, care este in buna masura exprimat de gruparea de la Observator cultural, prin Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Craciun, Carmen Musat, Paul Cernat, critici redutabili pe care i-as vedea angajati in aceasta disputa pentru completarea spectrului de atitudini posibile. De aceea m-am adresat redactiei Observatorului cultural cu aceste reflectii, desi in multe privinte nu sintem pe aceeasi lungime de unda (sau poate ca tocmai de aceea). Dialogul merita sa fie continuat si extins.
Organizatorii au regretat pe buna dreptate absenta dlor Eugen Simion si Gheorghe Grigurcu, invitati, dar indisponibili pentru participare. Opozitia dintre cei doi, dincolo de nestinsa antipatie reciproca, mi se pare semnificativa intr-un mod limitat. Dl Eugen Simion trece, in ochii numerosilor sai adversari, drept un conservator, pe cind Gheorghe Grigurcu ar fi, mai ales pentru sustinatorii sai lirici, un reformator. Este, dupa parerea mea, o falsa impresie. Amindoi au fost, in egala masura, reformatori estetici antidogmatici in anii ’60-’80, numai ca s-au atasat unor serii diferite de val
