- Social - nr. 28 / 11 Februarie, 2003 Revenind la actul de nastere al Uniunii Europene, preambulul "Decla ratiei Schumann" este edificator pentru amalgamul de frustrari, sperante de viitor si ambitii legate de trecut, al societatii franceze postbelice: "Domnilor Nu mai poate fi vorba de cuvinte goale, ci de un act, un act indraz net, un act constructiv. Franta a actionat si consecintele actiunii sale pot fi imense. Noi speram ca ele vor fi! Ea a actionat in primul rand pentru pace. Pentru ca pacea sa poata avea o sansa insa, trebuie mai intai sa existe o Europa. Cinci ani dupa capitularea fara conditii a Germaniei, (lucrand) aproape zi de zi, Franta a reusit sa implineasca actul decisiv al constructiei europene, caruia i-a asociat Germania. Conditiile europene trebuie sa se transforme prin aceasta cu totul. Aceasta transformare va face posibile alte actiuni comune, imposibile pana in aceasta clipa. Europa se va naste din toate acestea, o Europa Unita si puternic cladita. O Europa in care nivelul de viata va creste gratie gruparii productiilor si extinderii pietelor, ceea ce va provoca scaderea preturilor. O Europa in care Ruhr-ul, Saar-ul si bazinele franceze vor lucra concertat si-i vor face sa profite de activitatea lor pasnica, suprave gheata de observatori ai Natiunilor Unite, pe toti europenii, indiferent ca sunt din Est sau din Vest si toate teritoriile, in primul rand cele ale Africii, care asteapta de la Batranul Continent dezvoltarea si prosperitatea". In conditiile in care SUA tarau Occidentul, in virtutea faptului ca il finantau, in "razboiul rece" si in razboiul coreean, ideea Frantei a fost, asadar, aceea de a atrage Germania invinsa, Germania federala aflata sub ocupatie, la proiectul de creare a Europei unite, prin initierea unei piete comune, punand la un loc resursele si capacitatile industriale de care cele doua state mai dispuneau. Largir