Bujor NEDELCOVICI

Jurnal infidel: iesirea din exil (1992-1997)

Editura Paralela 45, Colectia „Odiseu. Jurnale, memorii, note de calatorie“, Pitesti-Brasov-Cluj-Napoca, 2002,

284 p., f.p.

In jurnalul parizian al lui Bujor Nedelcovici nu e tocmai usor sa distingi eul empiric al celui care se automarturiseste de eul auctorial. De la Somnul vamesului sau de la Al doilea mesager pina la Jurnal infidel distanta se dovedeste relativ mica. Aceasta poate pentru ca, pe de o parte, autobiograficul infuzeaza fictiunea, iar pe de alta, nonfictionalul se transforma pe negindite in poveste. Parcurgind paginile de „infidela“ notatie diaristica, furat de textul care, in curgerea sa fireasca, te face complice la cautarile unui sine preocupat de ideea transcenderii si a transcendentului, ti se intimpla sa uiti in unele momente ca nu citesti, de fapt, unul dintre romanele scriitorului, ci relatarea unor „intimplari“ reale. „Intimplarea“ centrala care leaga – abia vizibil – firele de fina notatie jurnaliera dintre 1992 si 1997 este conceperea romanului Provocatorul – o carte unde eroul e pedepsit „pentru ca a vrut sa stie mai mult decit i se cuvenea“ (p. 14). Jurnalul – transcris si, probabil, aranjat si ajustat in asa fel incit sa dobindeasca o coerenta pe care, de obicei, insemnarile spontane nu o au – incepe, deloc intimplator, cu ziua cind scriitorul isi noteaza intentia de a scrie un nou roman, schitindu-i virtualul profil, si se sfirseste (desigur, e vorba de varianta sa publicata) la inceputul lui 1997, cind banuim ca scrierea cartii a ajuns la bun sfirsit, romanul aparind la Editura All in acelasi an.

Jurnal infidel: iesirea din exil se dovedeste a fi jurnalul unui om care traieste, mai inainte de orice, ca scriitor, asumindu-si cu seninatate si cu un orgoliu olimpian destinul de exilat printre carti, singuratatea ascetica a une