Lucian Boia este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, cariera sa universitara debutind in 1967. A fost secretar general (1980-1983) si vicepresedinte (1983-1990) al Comisiei Internationale de Istorie a Istoriografiei. Din 1993, este director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului. A publicat, de-a lungul anilor, nenumarate carti, in Franta si in Romania, care au stirnit, mai ales in tara, controverse importante, au provocat simpatii si antipatii relevante. E vorba in special de Istorie si mit in constiinta romaneasca (Editura Humanitas, 1997), Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune (Editura Humanitas, 1998), Miturile comunismului romanesc (Editura Nemira, 1998), Doua secole de mitologie nationala (Editura Humanitas, 1999).
Poate ca lui Lucian Boia i se potriveste mai bine decit oricui altcuiva in acest moment expresia „Nimeni nu-i profet in tara lui“. Activitatea sa de revolutionare a teoriilor legate de discursurile istorice de tot felul, rediscutarea pur teoretica a miturilor romanesti au luat prin surprindere societatea romaneasca reticenta (agresiva chiar), inca, fata de orice oglinda ce i se pune in fata.
„Temele de studiu mi le-am inventat intotdeauna singur“
S-a vorbit mult despre atipicitatea dumneavoastra ca istoric. Cum va simtiti in pielea istoricului care e altfel decit toti ceilalti? Cum negociati cu propria dumneavoastra atipicitate?
Reusesc sa ma descurc foarte bine, sa ma impac cu ceea ce numiti atipicitatea mea, pentru ca ceea ce pentru altii este atipic, pentru mine este cit se poate de tipic. Desi nu intotdeauna ne intelegem cu noi insine, eu pot spune ca, in general, ma inteleg cu mine insumi. Din punctul meu de vedere, nu sint atipic, dar imi dau seama ca pot fi astfel din perspectiva altora. Am o relatie foarte veche cu istoria. Desigur ca, atu
