- Social - nr. 29 / 12 Februarie, 2003 In istoria recenta a romanilor, ziua de 25 septembrie, cu referire la anul 1991, este o zi comemorativa, din cand, in cand, atunci cand obscure interese o cer, pentru politicieni, si de-a pururi pentru trei familii romanesti indoliate. La Bucuresti, aproape sterse de ploi, doua cruci mult prea modeste pentru tapajul facut candva de media inregimentata, in incercarea de manipulare a victimelor si dupa moarte, ar trebui sa ne reaminteasca absurda sacrificare, intr-un razboi al ambitiilor oarbe si al setei de putere, a doi studenti inocenti _ Andrei Frumuseanu si Viorica Crainiceanu. In Albac, satul Horii, un monument a fost ridicat de camarazii de arme in cinstea unui erou cazut la datorie, in aceleasi imprejurari de acum 11 ani, episod deloc mediatizat al aceluiasi razboi al ambitiilor "intelighentiei"de cafenea, disperata ca nu reusise sa parvina la putere si ca ademenitorul ciolan, de neatins pentru ea, se micsora vazand cu ochii. Pe placa monumentului tanarului horean sta scris: "Aici odihneste sublocotenentul de jandarmi post-mortem Lazar I. Nicolae, cazut la datorie, pentru apararea sediului guvernului Romaniei, in ziua de 25 septembrie 1991". Locul multimii agresoare si al celei de curiosi, din care destinul a ales atunci, la intamplare, 2 victime, nu era acolo! Inocentele victime avusesera posibilitatea sa aleaga: sa fie in sali de curs sau biblioteca, acasa, cu familia, sau aiurea, dar capcana manipularii le-a cuprins. El, eroul, caporalul de atunci Nicolae Lazar, nu a avut insa nici o posibilitate de alegere! Locul lui era acolo! Pentru ca se afla sub drapel si jurase sa apere cu pretul vietii Romania si noua sa democratie, inca plapanda! Paturi goale, nederanjate de febra sesiunilor, amintesc in casele victimelor bucurestene, din pacate, astazi (si este cumplit de nedrept), doar familiilor indurerate, disparitia,