Încă din prima zi, când am aterizat cu bine pe aeroportul din Arlanda, în 1975, am aflat că există în oraşul în care urma să trăiesc, Stockholm, Biblioteca Regală (Kungliga Biblioteket), cea mai mare sursă de cunoştinţe pentru toţi locuitorii Suediei. Biblioteca Regală primise de la stat atribuţia de a aduna, descrie, păstra şi ţine la dispoziţia publicului tot ce se publică în ţară, fiecare instituţie editoare având datoria de a trimite cel puţin un exemplar din textele tipărite, indiferent de forma şi conţinutul lor.

La Biblioteca Regală se găseau şi cărţile la care visasem mult. Cu câtă încântare am împrumutat atunci ediţia rară a poemelor lui William Blake, cu gravura sa colorată "The Ancient of Days". În prefaţa ediţiei se spunea că părinţii şi poetul însuşi erau swedenborgieni, oferindu-ni-se o bibliografie completă a operelor lui Swedenborg, publicate în Anglia. Imediat s-a născut în inima mea dorinţa de a merge la această bibliotecă aproape în fiecare săptămână pentru a citi şi lua note după textele "ultimului profet".

Tradiţia unei biblioteci naţionale e foarte veche în Suedia. Încă din 1661 exista o lege care prevedea să se adune tot ce fusese tipărit: cărţi, ziare, reviste, afişe, hărţi, ilustrate poştale, note personale, reclame, cataloage, dări de seamă ale activităţilor umane. Această tradiţie s-a extins şi dezvoltat în aşa fel încât toate mamele au început să strângă cu grijă caietele şi cărţile de şcoală ale copiilor lor. Tradiţia adunării de documente generale şi ale vieţii private există până în prezent: memoria unui popor trebuie păstrată cu mare grijă. În zilele noastre, tradiţia adaptându-se spiritului modern, au început să se adune documente şi publicaţii în formă electronică considerându-se mereu că toate materialele sunt foarte importante. Căci ele oglindesc viaţa politică, intelectuală şi culturală a ţării - refăcând î