- Social - nr. 29 / 12 Februarie, 2003 Vad si acum pe ecranul stins al televizorului imaginea actiu nii fortelor de ordine franceze care au ridicat pe cei 163 de tigani aciuiti la periferia capitalei lor, starnind indignarea parizienilor. Ei au fost cercetati, triati si trimisi acasa, in Romania, care i-a ocrotit si i-a crescut, dar pe care o blameaza, mintind, aducandu-i grave prejudicii morale. Asociez aceasta imagine cu cea data recent la un telejurnal, in care o eleva romanca, ce se intorcea de la o olimpiada din Franta, facea haz pe seama concurentilor francezi, care se asteptau ca romanii sa fie bruneti, asa cum francezii de rand ii au in imagine, si pe care-i intalnesc cersind pe strazi si pe bulevarde. Cazul nu este singular. Cu ani in urma, o eminenta profesoara de matematica, pe care am avut-o colaboratoare, a petrecut o luna in Franta, la o familie cu care se imprietenise cu ocazia concediilor pe care aceasta le-a facut in Romania. Gazdele i-au purtat prin zonele istorice si turistice ale Frantei, gazduiti fiind, adesea, de rude sau de prieteni ai acestora. Aproape toti cei pe care i-au cunoscut i-au intrebat de ce nationalitate sunt, intrucat nici doamna profesoara, si nici sotul dansei nu erau bruneti. Cu greu s-au lasat convinsi de adevar. Acest lucru se datoreste, pe de o parte, actiunii defaimatoare fata de poporul roman dusa de neprieteni peste hotare, care, adesea, din tigani nu ne mai scot. Si, de vreme ce dupa romani striga "tigani", inseamna ca acolo tiganii sunt desconsiderati, se face segregatie rasiala. Daca peste tot tiganii isi spun tigani, atunci, pentru ce acest nume sa ne fie atribuit si noua, care nu suntem de aceasta etnie? Noi, in loc sa dezvaluim substratul atribuirii acestui nume, am cazut in greseala de a-i numi pe tigani "rromi", crezand ca-i innobilam si ca, prin aceasta, dovedim lumii ca la noi nu exista ura de ras