- Istoric - nr. 30 / 13 Februarie, 2003 Potrivit tuturor dictionarelor lumii, caporalul Lazar, ucis prin ardere, a fost victima unui Holocaust, dar batranul sau tata nu cunoaste cuvantul, ci doar adevarul pe care il contine! Acolo, nemiscat, in patul lui de suferinta, singur cu gandurile lui, el mai inalta o ultima ruga catre Dumnezeu. Ca memoria martirului din care, ea stie de ce, presa nu a facut un caz, sa aiba parte de dreapta cinstire. Pentru ca monumentul l-au ridicat jandarmii si putinul ajutor tot de la jandarmi vine! Dar el crede ca "Ar fi drept sa aiba un monument la guvern, la Bucuresti" pentru ca "A murit pentru Tara!". Asa cum au jandarmii de la Otopeni! Acesta-i oful lui Lazar cel viu! Nu si al Mariei, soata lui, care vrea o minune - il vrea inapoi pe Lazar cel mort, lumina ochilor ei. Al Mariei care rataceste indoliata prin cranguri recitand, ca in tragediile antice, versuri de ea mestesugite: "Maicuta cu opt copii, Unul mort si sapte vii… Numai mama poate stii Ce-i durerea de copii! Pentru tine, draga Cula, Mult amar mai am in gura Pentru tine, Cula draga… Mama poarta haina neagra! Te-ai dus, Cula, in armata Si n-ai mai vint niciodata. La arma jandarmerie… Aia ti-o fost draga tie! Ai plecat de-acasa viu Si te-ai intors in sicriu!" Ea, mama, vrea sa stie! Ea acuza: "Ce v-a facut pruncu meu De l-ati rasplatit cu rau? El a fost la datorie Si voi ati fost la betie… I-ati luat firul vietii… Chiar in floarea tineretii!". Ar putea fi depistati ucigasii? Pentru ca evenimentul apartine deja istoriei, un istoric cunoaste calea adevarului. Ar cauta documentul! Ar cere Televiziunii Romane, fosta pe atunci Libera, sau Arhivelor Nationale filmele realizate la fata locului, difuzate in acele zile si in care apar, ne amintim cu totii, automobile particulare, Dacii sau Lada albe ca in noptile revolutiei, din care, descinzan