- Cultural - nr. 30 / 13 Februarie, 2003 Carti frumoase, cinste cui va scriu: aievea traite, duios iubite, bine rostuite, "incet gandite si gingas cumpanite". Aceste cuvinte de conotatie si prim-paternitate argheziana ar trebui sa vina in intampinarea oricarui demers scriitoricesc, menit sa descopere, pe calea intuitiei si probatiunii metafizice, farmecul spiritualitatii crestine, in speta al spiritualitatii ortodoxe: acea stare religioasa, ca "simt al liturghiei cosmice", care predispune la ascultare, la lepadare de sine, la noblete si delicatete comportamentala, care antameaza perspectiva vesniciei. Pentru ca, dupa cum insusi autorul cartii proclama: "viata duhovniceasca incepe pe pamant, dar nu se termina aici; ea continua in eternitate; pe pamant, insa, se consuma demersul eliberarii de patimi si al umplerii de Duhul Sfant, Duh care face posibil ca Hristos sa traiasca in noi" (…) Or, daca Hristos traieste in noi, iata, avem sansa-privilegiu de a trai cu si pentru Hristos. Sansa-privilegiu de a "desfolia" lumea, de a decripta si de a-i patrunde si intelege Taina. Si asa, vom putea ajunge, prin "curatire", la "iluminare" si "desavarsirea prin indumnezeire", respectiv, prin credinta, pocainta, frica de Dumnezeu, infranare (abstinenta), pacienta, speranta, detasare, la "receptarea" darurilor Duhului Sfant, la contemplarea lui Dumnezeu in creatie, la intelegerea duhovniceasca a Sfintelor Scripturi, la cunoasterea apofatica a lui Dumnezeu, la rugaciunea curata, la acceptarea si, mai mult, la experierea unor fenomene mistice extraordinare, la unirea cu Dumnezeu, la dragoste desavarsita si extaz (…). Se zice ca, fizic, omul se defineste prin expresia ochilor si a mainilor (ochiul fiind "aparatul" de impact si de perceptie: demni de atentie sunt ochii "vii", si deopotriva, mari, mirati, calzi, misteriosi, patrunzatori), cata vreme mainile sunt "aparatul" faurar, sunt m