14 februarie - zi mare la noi in tara de vreo treispe ani incoace. Sarbatoare, domnule, nu gluma! Nu e ea - inca - trecuta la calendar cu rosu, dar are toate sansele sa ajunga si acolo. Pina una- alta, mai o pupatura, mai o strigatura, o discutie despre razboi...
Femeile stateau pe marginea drumului, zgribulite si cu obrajii rosii de ger, turuind intruna. Nici macar frigul nu le taia pofta de taina. Nu se mai vazusera de atita timp si se strinsesera atitea de discutat...! „Auzisi, dada, acus' cica vine Ziua Indragostitilor. Pai, cine stia pe vremea noastra de asa ceva? La noi era Dragobetele. Se dadeau baietii pe un deal, fetele - pe altu', si se strigau. Alooo, a lu' cutare, m-auzi, maaa!!! Si fata auzea daca ii placea. Da' daca voia pe altul, nu raspundea neam!“.
Ioana a lu' Toanca isi potrivi in palmele inghetate ghemul de lina si iglitele pentru vesta inca neinceputa. Facu o pauza lunga, cit s-o lase pe Veta Surdu sa-i dea dreptate. „De', Ioana, da' ce, mai e ceva ca pe vremea noastra? Atunci cum era de Dragobete? Pupau baietii fetele, dup-aia ne duceam in padure dupa ghiocei si dragavei, si gata! Pai, acuma... ehehe! Se duc la discoteca si de pupat se pupa toata ziua, n-au ei nevoie de Dragobete pentru asta...“. Tata Veta se lasa de pe un picior pe altul, incercind sa se dezmorteasca, hotarita sa se intoarca in casa, linga soba.
Unde dai si unde crapa
„Da' lasa-i, fato, sa se pupe, ca ete, n-auzisi de razboi?!“, se grabi cu raspunsul Ioana a lu' Toanca, simtind ca vecina vrea s-o lase cind era taina mai dulce. „Ce zici de razboi?“... „Ehe, mai tesam si io la tinerete, da' acu', daca m-a lasat vederea... Da' razboiu' tot nu l-am aruncat“. „Tatooo, vorbeam de razboiu' ala, al americanilor, nu de ala de covoare!!! N-auzisi ca incepe acus’ si ne cheama tinerii la lupta?“. Femeia se dezmetici si se lovi cu palma peste gura, in culmea
