- Social - nr. 32 / 15 Februarie, 2003 Exista doua cimitire evreiesti in Capitala, la diferenta de cinci statii cu tramvaiul. Cine e obsedat de punctualitate ajunge in jumatate de ora pe jos (chiar si in frig) daca nu stie bine Bucurestiul. Ambele sunt pe Soseaua Giurgiului. Cimitirul "mare" da o senzatie de nesfar sita liniste. Pe soarele "cu dinti" de zapada, infinitul pare si mai pregnant. Miercuri la ora 12, mai era o inmormantare, a unui medic, inainte de cea a lui Dumitru Solomon. Am ajuns inainte si de aceea, dar am asteptat in capela din capat. Dupa ce am fost instiintata ca sunt prima venita, intrebata daca fac parte din familie, nu am fost lasata sa vad trupul neinsufletit, explicandu-mi-se ca evreii nu lasa sicriul deschis. Rabinul mi-a marturisit ca i-a murit tatal cand el avea 7 ani, dar singura persoana care l-a vazut inainte de inmormantare a fost mama lui, doar pentru a-l recunoaste si a confirma ca este el . Pana in ziua de azi rabinul e fericit ca a ramas cu imaginea din viata a parintelui sau. Trupul domnului Solomon a fost vazut doar de cei "doi fii cu stea in frunte". Ochii de un albastru socant m-au facut sa-i recunosc imediat (mama lor, Mioara Solomon, profesoara, nu a accesat nici ea, dar oricum, a fost de fata la decesul acasa). Rabinul mi-a spus ca evreii tin acest secret pentru pacea de dincolo a celui infasurat in giulgiu (ritualul imbracarii face parte din "thara") si seninatatea celor ramasi cu credinta ca viata continua dupa moarte. Inmormantarea evreiasca este foarte simpla si se termina foarte repede (in maximum o ora). Au fost de fata suficienti oameni (mai ales care scriu) ca sa nu pot spune pe cine am vazut si pe cine nu. Dar, in afara de Mircea si Halina Cornisteanu, evrei nobili din lumea teatrului, n-am remarcat altii (care se lauda atata cu "neamul" lor - unde erau Maia Morgenstern, Vlad Radescu ?). La evrei, dualitatea relati