- Social - nr. 32 / 15 Februarie, 2003 O buna parte din constiinta nationala a romanilor ar putea fi calificata drept o fuga de istorie in numele geografiei. Ne scuzam slaba prezenta istorica, "boicotul" la care am supus-o, conform binecunoscutei sintagme a lui Lucian Blaga, invocand o geografie dezavantajanta ce ne situa, vorba cronicarului, "in calea rautatilor". Iata ca intrarea noastra in NATO pare, pentru prima oara, a rasturna situatia. Presedintele Bush a apreciat Romania drept "un varf de lance" al puternicei aliante, ceea ce traduce metaforic pretuirea tarii noastre din punct de vedere geopolitic. Asezarea noastra pe harta, care parea un handicap, devine, surprinzator, un avantaj. Dar exista in prezent un alt risc. Acela de a ne impauna in numele geografiei, "mantuie" pentru a ne continua nepasarea fata de istorie. A lasa istoria sa treaca pe langa noi, sfidand-o precum "romanacetristul" Catavencu, care nu voia sa stie de dulce-amara mentalitate balcanica a coruptiei si demagogiei, a nepasarii si lichelismului. Adica sa ne multumim cu eticheta, cu firma, lasand interiorul murdar, ca si cum nu s-ar fi schimbat nimic. Adevarul este ca abia acum, cand am descoperit partea pozitiva a destinului nostru geografic, ne aflam in fata examenului real, care consta in raspunsul la urmatoarea intrebare: se cuvine sau nu sa ne lasam in voia inertiei numai fiindca unul din cei doi termeni ai ecuatiei noastre etnice a fost schimbat? Nici acceptarea Romaniei in NATO, nici cea, asteptata, in Uniunea Europeana nu ne rezolva automat problemele. "Macazul NATO" ne deschide un drum, insa felul in care ne vom angaja pe directia lui depinde in primul rand de noi. Beneficiem de o indiscutabila oportunitate politica, economica, sociala, dar nu inca de o realizare pe aceste planuri vitale, care sa ne dea satisfactii, intrucat lozincile si chiuiturile festiviste, sa recunoastem, cu o j