- Cultural - nr. 32 / 15 Februarie, 2003 Opreste, Doamne, vantul crud de iarna! E lapovita, ploaie si teroare, Cu fulgi de timp, a inceput sa cearna, Iar sufletul, de fratii mei, ma doare. S-au risipit o parte prin taverne, Prin fumul crud isi cauta paharul. Surori si frati si-au pus sub cap noi perne, Din generatii mostenindu-si darul. Opreste, Doamne, duhurile lumii, Revigoreaza-n inimi doar iubire! Te rog, Iisuse, da putere brumii Sa fiarba tot ce nu e demn de Mire. Sa biruiasca-n suflete iubirea. Tu Te-ai jertfit pe Golgota, pe cruce, De ce lasi, Doamne, sa triumfe firea? Iubirea dintre frati in van se duce. SA NU MAI POT... (Rondel) Sa nu mai pot de bucurie Cand iarna alba se asterne Peste intinderea pustie O, Duh al dragostei eterne! Si pare moarta, dar e vie Si ploaia mohorata cerne. Sa nu mai pot de bucurie Cand iarna alba se asterne! Intr-o perfecta armonie Din clipe vechi, clipe moderne, Succed in timp de agonie, Dar vreau sa nu le pot discerne; Sa nu mai pot de bucurie. AUREL STROIA - Cultural - nr. 32 / 15 Februarie, 2003 Opreste, Doamne, vantul crud de iarna! E lapovita, ploaie si teroare, Cu fulgi de timp, a inceput sa cearna, Iar sufletul, de fratii mei, ma doare. S-au risipit o parte prin taverne, Prin fumul crud isi cauta paharul. Surori si frati si-au pus sub cap noi perne, Din generatii mostenindu-si darul. Opreste, Doamne, duhurile lumii, Revigoreaza-n inimi doar iubire! Te rog, Iisuse, da putere brumii Sa fiarba tot ce nu e demn de Mire. Sa biruiasca-n suflete iubirea. Tu Te-ai jertfit pe Golgota, pe cruce, De ce lasi, Doamne, sa triumfe firea? Iubirea dintre frati in van se duce. SA NU MAI POT... (Rondel) Sa nu mai pot de bucurie Cand iarna alba se asterne Peste intinderea pustie O, Duh al dragostei eterne! Si pare moarta, dar e vie Si pl