- Istoric - nr. 32 / 15 Februarie, 2003 In viziunea Academiei Romane, exprimata in DEX, Editia 1998, termenul ar fi un cuvant preluat din limba franceza, care ar insemna: 1) jertfa adusa zeilor, ofranda, sacrificiu, in care animalul sacrificat era ars in intregime, sau, 2) uciderea prin ardere a unui numar de oameni. Mai complet, "Webster"-ul precizeaza ca, de origine greceasca, notiunea ar defini urmatoarele: 1) o mare sau completa distrugere prin foc; 2) un sacrificiu consumat complet, prin foc sau o ofranda prin ardere; 3) macelul sistematic, in masa, al evreilor, in lagarele de concentrare naziste, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Potrivit definitiilor, lucrurile sunt, asadar, clare! Oricat ar dori unii, spre a-si ascunde propriile crime sau inclinatia spre hotie sa il vopseasca in calau, poporul roman nu are, din aceasta perspectiva, nici o legatura cu "Holocaustul", intrucat nu au functionat "lagare de concentrare naziste" pe teritoriul romanesc, ci doar pe cele germano-slave si romanii nu au jertfit pe nimeni prin ardere, cu exceptia unui caz care, potrivit zvonurilor ar fi avut loc la Constanta, singurele cunoscute fiind cel descris de Marin Preda in "Delirul", al unui soldat antonescian, deci "fascist" in vechea viziune bolsevica reactualizata de diversi eliewieseli, caruia i s-a dat foc in timpul rebeliunii din 1941, si cazul sublocotenentului post-mortem de jandarmi Nicolae I. Lazar, ars de viu in cladirea guvernului, la 25 septembrie 1991, de hoardele manipulate de "intelighentia" de cafenea, disperata ca nu ajunge mai repede la "ciolanul puterii". Ca victima a "Holocaustului", lucrurile stau insa altfel pentru poporul-artefact, pentru ultimii "romani" ramasi in picioare in fata furtunilor istoriei, dar decazuti astazi din drepturi _ ROMANII! Peste 280.000 de cetateni romani de alta etnie sau credinta decat ungurii, sasii si secuii au fos