"Eu nu sunt sculptor, sunt picatura de sange prelinsa pe taisul daltii Creatorului meu"
Ion Zare lucreaza opt ore, intr-o maghernita, icoane in lemn * Mesterul a fost autodidact, iar in tinerete visa sa devina artist * Acum, el a invatat lectia smereniei, e multumit cu ceea ce face si ii da slava lui Dumnezeu * Din activitatea lui, Ion Zare isi intretine fiul care e student la doua facultati, teatru si psihologie # El lucreaza opt ore pe zi, cu scule simple: ferastrau, dalta si rindea E un barbat blajin, ascetic chiar. Lucreaza imbracat cu o salopeta si o bluza simpla, pline de aschii de lemn. Ion Pena Zare e sculptor de icoane. Lui insa ii place sa spuna: "Sunt doar un cioplitor in lemn, nu sunt un sculptor".Cioplitorul de icoane Ion lucreaza intr-un atelier inchiriat de la cineva, in cartierul Coiciu. E o maghernita aflata intr-o curte, in care Ion Zare a inghesuit tot ce are nevoie pentru munca lui: un banc de tamplarie, un corp vechi de biblioteca in care a ingramadit mai multe albume de arta si un scaun. O multime de dalti, ferastraie si alte scule stau pe masa, prin colturile camerei sau, agatate de un suport, in perete. Bucati de scanduri de tei, de toate dimensiunile, cu forme regulate sau nu, stau sprijinite de mobile, asteptand ca duhul icoanei sa se strecoare in sufletul lemnului. Ion Zare nu are studii de specialitate. Poate de aceea nici nu se considera un artist si crede ca un mester iconar trebuie sa fie smerit: "Eu nu sunt sculptor! Sunt picatura de sange prelinsa pe taisul daltii Creatorului meu", spune mesterul, care ne-a marturisit ca, uneori, mai scrie si versuri. Si, dincolo de metafora, acest mestesug isi ia deseori tribut de sange. Iconarul Ion are un deget infasurat intr-un bandaj, semnul ultimei rani, caci acolo dalta a muscat din carne. El nu se supara, ci spune, aratand spre rana: "Sper sa mai intre putina meserie pe aici!".