Sedinta a avut, neindoielnic, si dramul sau de teatru care a facut-o inca si mai memorabila: Mai intai a fost raportul inspectorilor ONU - Hans Blix si El Baradei: o capodopera de raport "tehnic", minutios echivoc, mesterit astfel incat sa poata fi "tras" prin interpretare in ambele directii: da - spunea raportul - Irakul a facut unele progrese in cooperarea cu inspectorii, dar cooperarea sa ramane pasiva in general; arme de distrugere in masa n-au fost gasite, dar nu se stie ce s-a intamplat cu peste 1.000 de tone de gaz paralizant VX si de antrax, pe care Irakul le poseda cand inspectorii ONU au fost alungati, in 1998. Vai, Irakul are un sistem operational de rachete care depasesc distanta de zbor admisa de ONU, dar - ce bine - chiar autoritatile irakiene au recunoscut faptul. Nu s-au gasit arme nucleare, dar s-au gasit niste tuburi de aluminiu suspecte care ar putea fi folosite pentru uraniu imbogatit.
Cativa savanti irakieni au putut fi interogati fara martori, dar irakienii au facut cňpii dupa inregistrari. Bineinteles, inspectiile ar putea continua mult timp, daca se doreste monitorizarea permanenta a Irakului, dar ele s-ar putea incheia si repede, daca Irakul "iese in intampinare" si dezarmeaza etc.
Au urmat discursurile membrilor Consiliului de Securitate care, firesc, au interpretat acest text in doua sensuri diametral opuse, tonul fiind dat, pe de-o parte, de Dominique de Villepin, ministrul de Externe francez, pe de-alta parte, de Colin Powell, secretarul de stat american. De vreme ce inspectiile progreseaza, ele trebuie sa continue si sa fie intensificate - a spus Villepin.
Irakul continua sa ascunda adevarul si nu face decat sa traga de timp - a raspuns Powell. Irakul coopereaza, dovada ca exact in ziua respectiva a adoptat un decret interzicand armele de distrugere in masa - a sustinut ministrul francez. Irakul, care a pornit dou
