Totul a inceput pe Marte
Care a fost urmatoarea intimplare decisiva?
Eram considerat un mic specialist in raporturile cu cehii si slovacii. In consecinta, am fost invitat pentru doua saptamini in Cehoslovacia, la Praga, pentru un schimb de experienta. Prima data cind am fost la Praga, timp de sase luni, am lucrat pe rupte. A doua oara, nu mai eram implicat intr-un proiect propriu-zis. Si totusi, m-am dus o data la biblioteca, desi nu aveam ceva concret de lucru. Din intimplare, am cunoscut atunci acolo o colega de la Universitatea din Nancy, nemtoaica, dar casatorita in Franta, cu care am stat de vorba. I-am trezit un adevarat interes pentru Romania – a si venit in vizita, de altfel, in anii urmatori. Din aceasta prietenie, s-a nascut pina la urma ideea unei colaborari. Eram interesat, in acel moment, sa public ceva in Occident. Ea era (si este si astazi) specialista in istorie literara, mai precis in literatura germana. La ei, la Universitatea din Nancy, exista un mic grup de cercetare care se ocupa de calatoriile pe Luna. De cele literare, desigur. M-a intrebat daca nu as putea gasi ceva in acest sens in literatura romaneasca. Aici a intervenit ceva din biografia mea. Tatal meu, Aurel Boia, a fost un colaborator apropiat al lui Henri Stahl. Acesta din urma a inventat sistemul romanesc de stenografie, a scris si ceva literatura, inclusiv un roman ilustrat, publicat in 1913, Un roman in luna. Nu e un roman foarte izbutit, dar ceea ce e interesant in aceasta poveste e ca romanul se intilneste pe Luna cu un martian. Atunci nu stiam multe lucruri despre asta, acum insa stiu mai multe despre Marte decit despre Transilvania!
Prin urmare, traseul a fost dinspre Transilvania spre Marte si de pe Marte inapoi in Romania.
Cind sint intrebat „Cum ati ajuns sa scrieti despre imaginarul istoric romanesc?“, dau un raspuns corect