Eugen NEGRICI
Literatura romana sub comunism. Proza
Editura Fundatiei Pro, Colectia „Cartea Fundamentala“, 2002, 410 p., f.p.
Noua carte a lui Eugen Negrici, Literatura romana sub comunism, repune pe tapet o serie de probleme deja clasice in critica romaneasca. Cum se face o istorie literara azi? Ce tip de istorie literara ar fi indicat sa abordezi? Ce tip de discurs? Ce bibliografie critica? Cui ii este adresata? Mai are istoria literara pretentia de altadata de a impune/modifica un canon? Autorul tine sa faca „o precizare“ la sfirsitul cartii, intuind oarecum ca nu mai e vremea sa discutam (certindu-ne, eventual) continutul cutarei sau cutarei istorii, ci e momentul analizei discursului, al analizei tipului de retorica ales: „Mentionez ca aceasta carte nu e o istorie literara in acceptia obisnuita a termenului si nu si-a propus sa inregistreze metodic productia literara din perioada 1948-1989. s…t Nu mi-am putut reprima stilul participativ pe care il ia uneori comentariul si marturisesc ca as fi dorit ca aceasta carte sa fi fost scrisa numai din documente si din amintirile altora“.
Aceasta precizare confirma sentimentul ca titlul si stilul comentariilor (clasic, traditional) disimuleaza o incercare de… critica memorialistica.
De la un limbaj la altul
De peste un deceniu traim sub semnul memorialisticii. Ar fi insa nevoie sa se tina seama de neajunsurile tipului de retorica asociat ei. A existat, si exista inca, o frenezie a lui „cutare spune in jurnal“. Or, jurnalul, memoriile sint texte mult mai complexe decit par la prima vedere, care asculta de reguli proprii, care nu pot fi invocate fara precautii. Avalansa lor de dupa ’90 a surprins un public complet nepregatit, format cu o fictiune si cu o literatura dominate de conservatorism (de un pact fictiune-realitate perimat). Miscarile subversive c
