Atunci cind Gulliver a ajuns din tara uriasilor in tara liliputanilor, „s-a intilnit“ cu un complex psihologic. Fara sa fie denumit de Swift in cadrul povestii sale alegorice, complexul lui Micromegas a devenit o tema de reprezentare si teoretizare aplicata in special artelor manieriste si baroce.
In numele acestui complex se ascunde alaturarea celor doua perspective din care se poate privi si reprezenta lumea reala ori ireala.
Atunci cind masura, scara umana este impusa lumii, complexul lui Micromegas rastoarna realitatea din perspectiva psihologica.
Reprezentarile umane create de Raluca Ungureanu (expozitia Hora, 4-17 februarie 2003, Galeria Simeza) construiesc un univers swiftian, pentru spectatori gulliverieni. In expozitia Hora, spectatorii care au ales sa priveasca personajele masive, de peste doi metri inaltime, au calcat in picioare personajele microscopice; iar cei care s-au incumetat sa le priveasca pe acestea au trebuit sa-si aplece privirea asupra lor. In ambele cazuri, efectul psihologic implicat este parcurs, insa in directii diferite.
Universurile micro si macro ale Ralucai Ungureanu sint reductibile la doua personaje umane (piese), multiplicate la scari diferite, ce alcatuiesc astfel ansamblurile sculpturale. Schematismul este implicat ca mijloc de exprimare artistica a unei idei abstracte.
Ansamblurile de personaje miniaturale repetitive, fara miini, fara individualitate (pentru ca nu au nevoie de asa ceva), sint importante prin numar si prin modul in care sint compuse. Turnate in bronz ori modelate in pamint, acestea urmaresc un traseu tacut, unul in spatele celuilalt.
Figurile monumentale de peste doi metri sint modelate in pamint de brazda amestecat cu paie si pietre de riu, avind si interventii de culoare. Insa, desi reductibile la un singur tip, acestea sint, fata de cele miniaturale, tratate dif
