Nici un secret ca pentru coregrafie momentul actual este unul dramatic. Cele trei companii de dans contemporan din Bucuresti, MAD, Contemp si Orion Balet, se tirasc, izbutind din ce in ce mai anevoie sa duca un proiect pina la capat. Cind salariile dansatorilor, cel putin ale celor angajati de stat, ca in cazul celor de la Orion Balet, sint egale cu ale femeilor de serviciu, nici o trupa de dans nu poate visa sa aiba o componenta stabila. Sergiu Anghel, directorul artistic al trupei, semnaleaza: „Noi functionam intr-o companie cu geometrie variabila de citiva ani buni, unii vin, altii pleaca, si trebuie in permanenta sa refacem acelasi repertoriu, lucru care devine un handicap pentru ca cei care ramin se satura sa tot repete in fiecare luna acelasi spectacol pentru vreun coleg nou. Hemoragia asta de tinere talente este o dubla responsabilitate a celor din Ministerul Educatiei si a celor din Ministerul Culturii“.
Cu celebrele sale calitati manageriale, Ministerul Culturii, desi patroneaza Compania Orion Balet, de vreo sase ani n-a mai dat nici un ban pentru productia de spectacole. Inevitabilul raspuns pe care-l primesc artistii ori de cite ori intreaba cind vor putea sa lucreze ceva este: „Stai, dom’le, linistit, ce, nu-ti iei leafa?“. Banii si-i iau, e-adevarat, fara sa faca nimic in afara de prezenta, de vreme ce nici sala de spectacole unde sa poata reprezenta productiile vechi nu au. Solutia gasita a fost sa mearga in teatrele dramatice, dar acestea au unele perioade cind ii gazduiesc si altele cind nu. Singurul care a mentinut legatura consecventa cu dansul a fost Teatrul Odeon sub directoratul lui Al. Dabija si al Dorinei Lazar, preocupati constant de deschiderea publicului pentru genul acesta de spectacol. Este drept ca Orion Balet are acum un centru ultramodern, in ale carui ziduri si aparatura ultrasofisticata Ministerul Culturii a bagat sute d
