- Istoric - nr. 34 / 19 Februarie, 2003 Realizand amploarea crizei economice, Maniu ajungea la concluzia ca "solutiile stramt nationale nu mai au nici un rost", fiind ineficiente; le privea doar ca o alternativa de ultima instanta, "de conservare proprie, in cazul in care solutiile internationale nu ajung la infaptuire". Maniu era convins ca "trebuie sa stim sa privim cat mai departe si sa tindem cu indrazneala spre acele himere care sunt, care trebuie sa fie, pe cale de infaptuire". Dintre diversele formule de integrare europeana, el acorda cea mai mare atentie proiectului sau de "Confederatie Dunareana", care "il preocupa necontenit", discutandu-l si cu Gafencu. Gafencu aprecia proiectul lui Maniu drept "neprecis, tocmai pentru ca e atat de vast" si promova un plan propriu, cuprinzand un numar mai mic de state succesorale in "Confederatie". Concomitent insa, Maniu avea in vedere si "organisme economice noi si intinse" cuprinzand toata Europa, dupa cum consemna memorialistul. De altfel, Maniu isi expunea planul de integrare europeana cu cele mai diverse ocazii, cautand sa creeze un curent de opinie cat mai amplu in favoarea acestuia. Astfel, tot in toamna lui 1931, el dadea insemnate sugestii reprezentantilor tineretului PNT, veniti la locuinta sa din Badacin (unde se retrasese), pentru a-i cere sa revina in fruntea partidului. In discursul sau, alaturi de atacurile la adresa camarilei si a guvernului Iorga, Maniu a lansat si un apel catre tineret de a milita pentru "ideea Confederatiei Europene". Reiterandu-si ideile din 1924, el considera ca generatia tanara avea datoria sa tinda in acest sens spre "noi si nobile tinte", care sa transceanda idealul national, intrucat "problemele economice si sociale nu mai pot fi solutionate pe carari vechi". Era convins ca in lipsa aspiratiilor spre integrare europeana, natiunea romana ar intra "numaidecat pe povarnisul declin