Negocieri...eminesciene

Cartea Voiricăi Bălteanu este o carte scrisă cu acribie, aşa cum rar se mai scriu astăzi, o carte despre tot ceea ce a însemnat şi înseamnă întâlnirea dintre Eminescu şi spaţiul cultural italic. Perspectiva este una poliedrică, exhaustivă. Autoarea prezintă pe larg odiseea receptării poetului român în Italia, tribulaţiile procesului de traducere, "negocierile", în sensul greenblattian al cuvântului, duse cu textul eminescian. Informaţia istorică, documentară, pe care o aduce această carte este impresionantă şi aminteşte de minuţiozitatea studiilor neoistoriste. Jocul influenţelor, deopotrivă primite şi exercitate, este analizat îndeaproape, accentul căzând asupra felului în care se răsfrâng în opera eminesciană momentele esenţiale ale culturii italiene, de la antichitatea romană până la romantismul italian reprezentat de Leopardi.

Viziunea politică a lui Eminescu apare şi ea confruntată cu "reperul italian", rădăcinile comune şi similarităţile istorice dintre cele două ţări făcând această pendulare între spaţiul românesc şi cel italic una firească.

În finalul volumului este studiat un caz de epigonism literar: este vorba de Arturo Graf, profesor de litere la Universitatea din Torino, contemporan cu Eminescu. Petrecându-şi o parte din copilărie şi adolescenţă pe meleaguri româneşti, Graf scrie poezii din care răzbat inconfundabile ecouri eminesciene.

Ceea ce atrage atenţia în mod deosebit în lucrarea de faţă este stilul acesteia. Dincolo de rigoarea documentară, discursul autoarei nu are nimic din răceala clinică a studiilor academice. Dimpotrivă, formulările la care se recurge sunt poematice aproape, trădând devoţiunea autoarei faţă de opera eminesciană şi faţă de subiectul ales.

Avem în faţă o carte scrisă din pasiune, grea de informaţie, revelând cititorului blazat o altă faţă de po