Servicii complete pentru Sara e o comedie de serie, care poate fi văzută - fără folos, dar la limita suportabilului.. Eventual dimineaţa, în timpul orelor de serviciu. Riscînd reacţia unui coleg de breaslă, care nu înţelege de ce descrie subsemnata, în unele cronici, atmosfera din sală (de ce? simplu: pentru că e mai interesantă, uneori, decît cea de pe ecran!), am să spun că am văzut filmul la două-trei zile după premieră, la Scala, într-o dimineaţă, într-o sală îngheţată, neprimitoare şi goală, în care un individ răspundea cu o voce răsunătoare la mobil, în timpul filmului, rezolva chestiuni de serviciu, degajat şi tare, fără ca nimeni să-i spună "dă-te mai încolo"; nici n-ar fi avut cine să-i spună, pentru că unicul "plasator" era foarte absorbit de film, intrase în rolul de spectator! Problema este că, iată, la peste zece ani de la schimbarea de regim, cinematografia tot n-a rezolvat problema sălilor şi a distribuţiei; mici renovări, mici cosmetizări, şi, dacă vrei să vezi un film în condiţii cu adevărat civilizate, trebuie să mergi pînă la Mall. Dar, să trecem! Punctul forte al filmului (în măsura în care se poate vorbi de punct forte într-un context debil) e ideea scenariului de a ironiza justiţia americană, în micile ei formalisme şi în cultul ei pentru tot felul de chichiţe, legate, de pildă, de primirea citaţiei direct de la portărel, sau de ora primirii, sau de statul în care se desfăşoară procesul; se ştie, legislaţia americană diferă, de la un stat la altul, aşa încît aceeaşi "acţiune", în funcţie de locul unde e judecată, se poate solda cu sentinţe extrem de diferite. Un personaj mitologic (deşi pururi secundar) al filmului american, pe care l-am remarcat în atîtea filme vechi, e "omul cu citaţia", silueta grăbită care apare în faţa personajului principal, ca un emisar al lumii adverse, şi-i trînteşte plicul în faţă, plicul care-l obligă să se prezinte î