Mă odihnesc vreo lună şi după aia mă duc şi le trag cîte o mamă de bătaie lui Nistorescu, lui C. T. Popescu şi mai am cîţiva pe listă!" Asta i-a declarat zilele trecute unei ziariste de la un cotidian de mare tiraj unul dintre cucuzeii care au fost demisionaţi din funcţii înalte în ultimele două săptămîni. Personaj greu, care pînă la cutremurele stîrnite de preşedintele Iliescu părea de neclintit. Ziarista n-a putut să-l înregistreze pe demisionat. Şi chiar dacă l-ar fi înregistrat, în cazul că furiosul mofluz ar fi dat-o în judecată că i-a publicat declaraţia la ziar, ea ar fi pierdut pentru că la tribunal înregistrările audio nu sînt considerate probe. N-ai martori, înfunzi puşcăria sau plăteşti, dacă ai cu ce, despăgubiri de miliarde şi ca să te consolezi poţi asculta din cînd în cînd caseta care îţi dă dreptate. (Neîncrederea Justiţiei în banda audio e justificată. Cu ajutorul unui computer poţi falsifica orice declaraţie dată pe bandă şi cu puţină răbdare izbuteşti chiar să construieşti declaraţii la care interlocutorul tău nici

n-ar fi visat. Din acest motiv nici înregistrarea adevărată nu e admisă ca probă la Tribunal.)

Zicerile din categoria celei citate mai sus rămîn cel mai adesea în colecţia personală a ziariştilor care le aud, în dialoguri telefonice s-au fără martori, pe care le au cu diverşi puternici ai zilei.

Mă rog, oameni sîntem, la nervi spunem lucruri pe care altfel nu le-am rosti. Dar ceea ce ne iese din gură la supărare dezvăluie cel mai adesea ce credem de fapt. Dacă s-ar putea face o antologie cu asemenea răbufniri pe care ziariştii le aud de la personalităţile care se scapă în particular la urechile lor, de multe reputaţii s-ar alege praful.

Numai din înjurăturile de pe culoarele Parlamentului s-ar putea scoate nişte anale de dimensiunea cărţii de telefon a Bucureştiului.

Din motivul benzii audio