Sonetul Stau în cerdacul tău, căruia dl Nicolae Manolescu îi dedică editorialul României literare din 15 ianuarie 2003, ar putea, cred, prilejui o discuţie mai largă despre modul cum îl avem editat pe Eminescu. Directorul României literare analizează şi propune chiar variante interpretative ale textului încercând să înţeleagă de ce se abate Perpessicius de la evidenţe, adică de la manuscrisul care, cum zice dânsul: "dă dreptate în toate cazurile lui Creţia." Concluzia ar fi că Perpessicius a ascuns textul adevărat "din pudoare", acolo fiind vorba de iubita surprinsă dezbrăcându-se, iar editorul atrăgând atenţia asupra părului lung ce acoperă sânul în loc să urmărească strict textul care vorbeşte de pieptarul (astăzi i se zice sutien, mă rog) care tocmai descoperă acelaşi sân. Se poate, desigur, discuta şi aşa, mai ales când ai girul lui Petru Creţia şi facsimilul manuscrisului eminescian alături (este vorba de ediţia Sonetelor eminesciene, scoasă la Porto-Franco Galaţi în 1991, nu de ultimul cuvânt al lui Petru Creţia, cel din ediţia postumă scoasă în anul 2000 la MLR unde se revine la textul "pudic" al lui Perpessicius).

Iată, însă, cum stau lucrurile mai în amănunt. Spre deosebire de antumele eminesciene (poeziile din timpul vieţii poetului), care nu beneficiază până acum de o ediţie critică completă, postumele sunt reluate în câteva asemenea ediţii critice. Volumele IV şi V din ediţia Perpessicius, recent fotoprintate de dl I. Oprişan şi pavoazând multe vitrine de librării, reprezintă o asemenea ediţie critică şi sunt indispensabile oricărui tip de demers eminescologic. Când este vorba de stabilirea textului, fără acestea orice discuţie riscă. Petru Creţia era unul dintre cei care se dispensa de istoria textului cu premeditare din dorinţa - nobilă, de altfel - de a nu fi influenţat în descifrările proprii (ori ale colectivului pe care-l antrena în acea