- Editorial - nr. 35 / 20 Februarie, 2003 Romanii nu numai ca mor pe capete din cauza mizeriei in care traiesc, a lipsei medicamentelor si sucombarii sistemului sanitar, ei se imputineaza pe zi ce trece si din cauza plecarii tinerilor. Exodul acestora spre alte meleaguri pentru a supravietui a devenit in ultima perioada de-a dreptul dramatic si inspaimantator. Tocmai de aceea ne mira lipsa de reactie a autoritatilor, care par mai mult bucuroase decat intristate, vazand in aceasta o supapa de reducere a numarului de guri ce trebuie hranite in Romania. Amarnica dezamagire! Ii intelegem pe guvernantii nostri ca s-au saturat de atatia pensionari pe care ar dori sa-i lichideze (ca pe propriul lor produs) cat mai repede si intr-o maniera cat mai eleganta. Dar nu-i intelegem pe acestia ce au cu floarea natiunii, cu bratele vanjoase si mintile lucide ale acesteia, singurele care ar mai fi in masura sa puna umarul la redresarea tarii, si care, daca ar fi motivate, ar fi capabile sa mute si muntii din loc. Asadar, tinerii nostri pleaca. Pleaca cat vad cu ochii, privind inapoi nu atat cu manie, cat cu regrete. Aceasta, pentru ca romanilor nu le-a stat niciodata in fire sa haladuiasca prin lume, semn de mare statornicie, care ne-a tinut puternic legati de glia stramoseasca. In consecinta, nu avem nici de ce sa-i certam si nici de ce sa-i invidiem, pentru ca nu merg de fericire, si nici nu-i va astepta nimeni cu masa pusa. Merg acolo de nevoie si cu speranta ca la straini le va fi mai bine decat la ai lor. O mare rusine pentru natiunea romana, un vot de blam cum nu se poate mai dur pentru guvernul acestei tari, pentru intreaga clasa politica. Spre cinstea lor, strainii au reusit sa realizeze ceea ce ai nostri n-au facut, dar nici gand n-au de asa ceva. Un standard de viata care sa permita si altora sa traiasca pe langa ei omeneste sau mult mai omeneste ca la noi. Durerea c