- Comentariu - nr. 35 / 20 Februarie, 2003 Considerandu-se, ca de obicei, mai zmei, mai destepti si mai cu mot decat altii de prin Europa si din lumea in treaga, uitand, cu desavarsire, ca intotdeauna camasa proprie (adica, interesele tarii!) trebuie sa fie mai aproape de corp (Romania!), politicienii nostri au dat, inca o data, spec taculos, cu parul in balta, incat au suparat si au stropit pana la Paris si la Berlin. Totul se petrecea tocmai in situatia in care la summit-ul final extraordinar de la Bruxelles, se prefigura posibilitatea semnarii, in absenta unei cooperari depline, a unui text comun privind "utilizarea fortei impotriva Irakului, doar ca ultim argument". Iar noi, romanii, inainte de a privi peste Ocean, ar trebui sa fim ceva mai atenti, in primul rand, la ce se petrece aici, in Europa! Totul a plecat de la semnarea, de catre Romania si celelalte tari ale "Grupului de la Vilnius", a scrisorii prin care acestea isi manifesta acordul si sprijinul total, fata de SUA, in cazul unei agresiuni americane si a NATO impotriva Irakului. Dupa cum se stie, Franta (jignita, nu o data, de SUA!), hotarata sa limiteze influenta si dominatia americana in Europa, care urmeaza sa analizeze situatia de criza in Adunarea Nationala Franceza, nu doreste, deocamdata, sa recurga la dreptul de veto, care ar putea fi folosit intr-un moment de dezacord cu SUA, care cere o a doua rezolutie in Consiliul de Securitate al ONU. Germania si Belgia au si ele retineri serioase in privinta pseudoargumentelor americane, ca tari adepte ale solutiei politice, diplomatice, acordand, in continuare, rolul cuvenit Consiliului de Securitate al ONU, precum si inspectorilor trimisi in zona. Alaturi de Franta, cele doua tari sunt, categoric, impotriva raz boiului, considerand ca forta trebuie utilizata doar in ultimul moment. Seismul, care a declansat fisuri in unitatea arhicunoscuta a ONU, pe fo