Pe o alee dintr-un parc ajuns victima a toamnei, trecatorii îsi întretaiau nostalgiile. Vârste cu parfumuri fine, abia maruntind asfaltul podit cu frunze sau vârste cu transpiratii alergând pe rotile, incomodându-se. Banci si alei, arbori agonici, copii, jocuri si câini. Ei, da, câini în lesa si patrupede vagabonde. Victime vii ale zgribulirii mercurului prin termometre. O batrânica abia asezata sa-si traga ramasita de suflet are o lesa reglabila la capatul careia se afla o catelusa nerabdatoare. Stapâna e nevoita sa se ridice. Abia o poate tine pe harnica patrupeda. Un tânar roler observa si declama social : “În curând n-o s-o mai puteti struni”. Aluzia era vizibila si afecta vârsta doamnei. Aceasta reactioneaza : “Ce-i zis, n-o sa se-ntâmple, fiindca si ea o sa-mbatrâneasca si-o sa-i mai piara cheful! Asa sunt tinerii, câini sau oameni, mai obraznici, mai nerabdatori, mai nesabuiti...” Ar mai fi vrut batrânica sa mai spuna ceva, dar pustanul pe rotile s-a-ndepartat. Dupa un timp si catelusa, gasindu-si un tovaras de regn, s-a astâmparat.

N.B. Daca are ceva politist acest cartus? Are, fiindca la moment, ca si mine, a fost martor un politist aflat în concediu. În concediu pe viata, desigur, cum se spune pensionarilor. Pe o alee dintr-un parc ajuns victima a toamnei, trecatorii îsi întretaiau nostalgiile. Vârste cu parfumuri fine, abia maruntind asfaltul podit cu frunze sau vârste cu transpiratii alergând pe rotile, incomodându-se. Banci si alei, arbori agonici, copii, jocuri si câini. Ei, da, câini în lesa si patrupede vagabonde. Victime vii ale zgribulirii mercurului prin termometre. O batrânica abia asezata sa-si traga ramasita de suflet are o lesa reglabila la capatul careia se afla o catelusa nerabdatoare. Stapâna e nevoita sa se ridice. Abia o poate tine pe harnica patrupeda. Un tânar roler observa si declama social : “În curând n-o s-o mai puteti struni”