- Social - nr. 35 / 20 Februarie, 2003 Nu o data am fost martorii unor conversatii prin care se deplangea faptul ca elevii romani au un program mult prea incarcat, materii deosebit de multe, cunostintele pe care trebuie sa le acumuleze fiind pur teoretice si fara folos clar pentru viata lor de mai tarziu. De obicei, blamarea cade atunci pe cei care conduc destinele invatamantului romanesc, insa, nu de putine ori, se considera ca si profesorii au tendinta sa ridice prea mult stacheta cerintelor. Rezultatul ar fi o oboseala cronica a elevilor nostri, cearcane in jurul ochilor, lipsa poftei de viata si mai ales o fuga permanenta dupa mult doritele note mari aducatoare de beneficii, atat acasa, cat si cu ocazia unor examene de admitere de la un ciclu la altul. Am dorit sa avem o imagine cat mai fidela a acestei probleme, astfel ca, in demersul nostru, am solicitat opinii ale diferitelor "tabere" angajate in procesul de invatamant. Ce spun parintii... In general, parintii sunt foarte categorici in a-si apara odraslele. De cele mai multe ori, opiniile lor sunt de genul celei exprimate de Alexandra Moldovan, mama unui elev de clasa a VII-a: "Eu cred ca e foarte grav ca scoala a devenit pentru fiul meu o adevarata pacoste. Il vad zilnic invatand, il ascult uneori inainte de a merge la scoala, insa nu intotdeauna rezultatele ii sunt pe masura muncii depuse. M-am consultat si cu profesorii sai. Imi spun mereu ca e un copil inteligent (testul pentru I.Q. a iesit foarte bun), dar e nevoie sa munceasca mai mult. Dar, va rog sa ma credeti ca fiul meu nu-si permite sa iasa la joaca pe parcursul saptamanii. Uneori, stau si ma intreb daca merita sa ne batem joc de copilaria lor..." Ce spun profesorii... Dascalii, considerati odinioara exemple de viata pentru elevii lor, sunt pusi undeva la mijloc intre un sistem de invatamant greoi, insuficient finantat, intr-o continua refo