- Istoric - nr. 35 / 20 Februarie, 2003 Cum de a fost posibil ca zeci de milioane de civili, de pe toate meridianele, sa fie torturati, arsi, masacrati cu sange rece sau alungati din casele si de pe pamanturile lor in anii celui de-al Doilea Razboi mondial? Cum de s-a putut ajunge la "Holocaust" si "Genocid" si cum de astfel de crime inca se mai petrec? Daca la ultima intrebare doar politicienii lumii ar putea raspunde, in masura in care omenirea ar dispune de mijloacele necesare tragerii la raspundere, indiferent de pe care parte a Atlanticului, Pacificului sau Oceanului Indian ar actiona, la prima intreba Istoria, ignoratul "magister vitae" a oferit deja raspunsul. A fost posibil, pentru ca, dupa uriasul efort de razboi din anii 1914-1918, cand nebunia statelor si caselor domnitoare de pretentie universala, asupritoare de popoare, a incendiat planeta, Societatea Natiunilor democratice si civilizate a considerat ca, in urma victoriei, poate instaura, in spiritul dreptatii, o pace durabila. Si, preocupata de fenomenul sovietic, nu a mai acordat atentia cuvenita celorlalte state revizioniste, in primul rand europene, de genul Germaniei si Ungariei invinse. Preocupata de reconstructie, Societatea Natiunilor n-a observat, nici dezvoltarea, pe solul fertil al spiritului revansard, a doctrinelor totalitariste imbracate in mantii national-socialiste sub semnul crucilor alterate. Asa a fost posibil ca Germania sa incalce sistematic conditiile pacii, sa-si instruiasca noi trupe de elita pe teritoriul si cu complicitatea Rusiei staliniste, sa elaboreze, la concurenta cu Ungaria horthysta, legi antisemite, sa proclame o "Noua Ordine" mondiala in 1936, sa inghita Austria, in 1938, si Cehoslovacia, cu largul concurs al sovieticilor, in 1939! I s-a permis totul, in numele pacii pentru ca epigonii marilor barbati ai inceputului de veac XX, politicieni de salon postbelici, care pr