O problema simpla (pentru profesionistii pregatiti sa o rezolve corect) a ajuns sa perturbe activitatea intr-o scoala de cartier si viata oamenilor de aici.
Povestea a inceput asa: „Ati auzit ce s-a anuntat in presa? Ca scoala noastra se comaseaza cu Liceul «Arghezi»!“. La interpelarea conducerii scolii, inspectorul Busoi, seful Inspectoratului Scolar Judetean, soseste in scoala si, in prezenta cadrelor didactice si a trei parinti, il apostrofeaza pe directorul scolii: „Tu sa faci politica mea, nu a lor!“. Prin apelativul „a lor“ s-a referit la cei trei parinti prezenti acolo ca reprezentanti ai Comitetului de Parinti al elevilor din scoala si deci ca aparatori si sustinatori ai intereselor acestor elevi.
Pornind de la intimplarea relatata mai sus si lasind deoparte faptul ca situatia nu a fost rezolvata, se naste o intrebare fireasca: are sau nu are un cuvint de spus comunitatea locala?
Pina in urma cu putina vreme, raspunsul ar fi fost categoric: DA.
Daca in alte aspecte ale vietii sociale, prezenta si implicarea efectiva a comunitatii locale au fost mai putin evidente sau chiar au lipsit, in activitatea de educare a copiilor s-au facut simtite din plin. Dincolo de preocuparea fiecarei familii pentru propriul copil, pentru asigurarea unor conditii decente de viata, in conjunctura economica actuala, intr-un cartier dispunind in majoritate de resurse materiale modeste, parintii, cu destule eforturi, au considerat necesar sa sprijine SCOALA. Am scris scoala cu majuscule pentru a sublinia pozitia pe care o ocupa aceasta institutie in viata comunitatii.
Eforturile depuse in ultimii ani nu au fost in zadar: colaborarea scoala - familie a dat roade.
In prezent, copiii nostri isi desfasoara activitatea de zi cu zi in sali de clasa amenajate util si placut, in conditii optime. Este primul an in care, prin utilizarea la capacitate ma
