- Cultural - nr. 37 / 24 Februarie, 2003 Debutand in ambianta miscarii de avangarda a anilor 1927-1928, Geo Bogza editeaza, la Campina, revista "Urmuz", pe care o scrie aproape in intregime singur. Tot in acea perioada, colaboreaza la "Bilete de papagal". Se alatura apoi grupului de la "Unu", scriind poeme nonconformiste in stil suprarealist, care scandalizeaza spiritele rigide ale epocii, dar, in acelasi timp, contribuie la lansarea tanarului scriitor. Dupa 1934, scrie o serie de poeme lirice, de dragoste. Volumul "Orion" aduna insa majoritatea poeziilor create de Geo Bogza de-a lungul a 50 de ani. Genul literar prin care a ramas in literatura romana este repor tajul. Plecand de la "reportajul pur", al suprarealistilor, Geo Bogza il transforma radical intr-un tip de reportaj social, "scoala a vietii adevarate", inspirat din realitatea cea mai directa. Reportajul devine pentru scriitor "un mijloc vast si generos de a nu te mai ocupa pana la paroxism de tine insuti, ci de viata din afara ta." De acum inainte, se con stituie ca o specie literara noua, indisolubil legata la noi de numele acestui scriitor. Printr-o noua dimensionare, faptele realului se incarca de semnificatia unor simboluri. Este atras in reportajele sale mai ales de acele zone ale realitatii in care existenta umana este dramatica, aspra, zguduitoare. Astfel iau nastere ciclurile "Lumea petrolului" (1934), "Tabacarii" (1934), "Tara de piatra"(1935). In anii razboiului civil din Spania, cunoaste realitatile tragice ale acestui conflict si, impresionat de eroismul poporului spaniol, scrie ciclul de reportaje "Tragedia poporului basc" (1939). In 1945 vede lumina tiparului, pe acelasi fundal al razboiului, "Cartea Oltului". O parte din operele scrise de Geo Bogza intre anii 1934 si 1960 sunt incluse intr-o editie de "Scrisori in proza", in cinci vo-lume, care vad lumina tiparului intre 1956 si 1960. To