Ca intr-o veritabila cruciada anti-coruptie, liderii locali ai partidului de guvernamant au fost chemati la Centru sa dea raportul despre actele lor de coruptie. Numai ca dupa spovedania baronilor locali, in ordine alfabetica, sub patrafirul mai-marilor de la Bucuresti, pe culoarul de pe Kisselef se fredona cu frenezie “Curati baronii treceau...” Nici unul nu a fost gasit cu afaceri mizerabile, expuse pe larg in presa, desi multe dintre ele ne-au aruncat in scandaluri imense cu Uniunea Europeana, din cauza deturnarilor de fonduri facute de vip-urile cu imunitate de partid. A mai fost urecheat cate un sef de partid, care nu a platit cotizatiile la zi, dar care, ca intr-o sedinta utecista, si-a luat angajamentul solemn ca a doua oara nu se va mai intampla. Si, pentru iertarea pacatelor, a mai promis ca, in viitoarele luni, filiala locala a partidului va avea un nou sediu, cu care sa nu le mai fie mai-marilor rusine. Cand a venit vorba despre acuzatiile care li s-au adus prin presa, concluzia unanima care s-a desprins : ziaristii sunt rai si invidiosi, iar ei, baronii, sunt imaculati. Ca intr-o culme a ironiei si a bataii de joc la adresa intregii societati, nu bine a terminat liderul P.S.D. Arad, Dorel Popa, spovedania - “Noi nu avem asa ceva, baroni locali” - ca vicele sau, Gheorghe Medintu, era arestat de P.N.A. Capetele de acuzare sunt multe si grele si duc spre varfuri care, pana mai ieri, se laudau cu o corectitudine devenita proverbiala. Se pare ca Medintu a jucat, involuntar, rolul lui Pavalache. Desi a sponsorizat agape de partid, campanii electorale, fiind propus la un moment dat prefect al Aradului, Medintu a fost pionul sacrificat pentru a da credibilitate acestei actiuni populiste. Arestandu-l, inaltele fete politice au dovedit ca, atunci cand e vorba de lupta anticoruptie, in lupta sunt aruncate toate armele, fiind eliminati - intr-un gest de corectitudine