- Cultural - nr. 37 / 24 Februarie, 2003 ALB PE ALB este astralul unei biografii poetice; al acelui moment in care lucrarea prin cuvant isi desluseste, generic, despovararea: "Nu e nici viata, nu e nici moarte/ totul ramane inchis intr-o carte". Versul e in ordinea lui sacra. Irepetabila biografie a poetului intra in respirarile Marelui Tot: "viata mea nu mai este viata mea... " (Intr-o elegie, dintr-un alt volum, Nicolae Baciut dizerteaza despre felul in care putem sa-l respiram pe poet). Venind dinspre involburarea fiintei, dinspre esentialul ei, ALB PE ALB este numele luciditatii poetului, fluxul si refluxul cuvintelor care, in calatoria orfica printre lucrurile gravide de semne (cum ar spune Eugen Simion), stiu sa semnifice: "doar cuvantul, doar cuvantul/ imi deschide iar mormantul..." Versurile sunt confraterne rugaciunii austere a gandului. ALB PE ALB il asaza pe poet la cina cuvintelor, caci "ni se mai da un anotimp, ultimul...", in desenul intrepatrunderii engramelor vietii si ale mortii. Viata multiplica moartea, iar moartea este o alta viata: "Alb pe alb/ viata pe viata" sau "moartea este dimineata". Albul aglutineaza metaforic vietile (o viata si cu a mortii doua, spune proverbul), intruchipand, in biografia poetului, punctul de plecare si punctul de sosire: "Sunt un om de zapada/ de la alb pana la alb". Reverbul dureros al fragilitatii fiintei amprenteaza volumul, fiind si firul intim de legatura cu celelalte volume de versuri din creatia lirica, remarcabila, a poetului Nicolae Baciut. Poetul asteapta Judecata de Apoi. Introspectiv, acesteia ii premerge Judecata de Acum: "Sunt un fel de a ierta/ fara a mai pacatui." (Intr-o alta pagina a liricii sale, Nicolae Baciut numeste poezia pacat "cu voie, fara voie..."). In acest "schimb de anotimpuri", frustrarile nu sunt pe deplin eludate. Poetul are "aripa de ger", iar "iarba inca e rugina". ALB PE ALB est