„Daca taceati, filozofi ramineati“ – iata esenta mesajului presedintelui francez Jacques Chirac catre tarile din Est, rostit cu ocazia summit-ului de la Bruxelles consacrat discutarii unei pozitii comune pentru tarile membre ale Uniunii Europene. Parafrazind propria-i formula – memorabila (tarile candidate au pierdut „une belle occasion de se taire“) –, presedintele francez a ratat si el ocazia sa taca. Dincolo de formulele nefericite alese de Chirac, summit-ul european de luni de la Bruxelles nu a facut decit sa confirme, in fapt, pozitia adoptata de Franta in ceea ce priveste un eventual razboi in Irak. O atitudine de altfel explicabila nu numai prin antiamericanismul aproape traditional al politicii externe franceze, mai ales al celei de-a cincea Republici (iar recentele declaratii ale secretarului de stat american privind Franta ca putere de rangul al doilea nu au fost de natura sa sporeasca entuziasmul, si asa scazut, al francezilor pentru SUA). Pe linga toate acestea, intra in calcul si preocuparea, fireasca, fata de opiniile electoratului francez, exprimate in ultimele sondaje de opinie, care privesc cu un ochi mai mult decit circumspect perspectiva largirii Uniunii Europene. Aceste doua elemente, pe linga multe altele de ordin economic si militar-strategic, traseaza de ceva vreme linia politicii externe franceze.

Noutatea adusa in scena de reactia extrem de critica a presedintelui francez Jacques Chirac fata de decizia statelor est-europene candidate la aderarea la UE de a sprijini Statele Unite este schimbarea de ton in mesajul transmis de seful statului francez. Dupa cum declara Cris Patten, comisarul european pentru extindere, „Uniunea Europeana nu este Pactul de la Varsovia“ – desi tonul practicat amintea de acele vremuri –, iar viitoarele posibile membre au tot dreptul la o opinie liber exprimata. Franta, pe de alta parte, a incercat mai apo