Paul VALÉRY
Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Editia a II-a revizuita, Traducere si adnotari de Serban Foarta, Editura Paralela 45, Colectia „Studii“, Seria „Topos – Studii literare“, Pitesti, 2002, 112 p., f.p.
Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci este prezentat intr-o editie proteica, dupa mintea si asemanarea poetului; poate nu atit locul central al intelectului de unde se poate desfasura o reprezentare artistica sau una stiintifica, intuirea unui punct comun al „partilor unui edificiu, al elementelor unei drame, al componentelor unei victorii“ – obiectul in speta al eseului din 1894 –, cit reluarile autorului Junei Parce la editia studiului din 1919, apoi o Prefata din 1927 pentru un eseist italian, in fine, notitele din 1930 de pe marginea acestor file alcatuiesc centrul de interes al traducerii lui Serban Foarta. O traducere adnotata si ea, intrucit versiunea de fata a notelor traducatorului beneficiaza de paranteze suplimentare celor de la prima transpunere, din 1969.
Este cazul posibilei discutii de la cioranianul Valéry face à ses idoles (1970), in care temele pascaliene, inventariate cu acribie de un Foarta eseist al Afinitatilor selective, „ar trebui imediat denuntate, iar Pascal razbunat toute affaire cessante“. Tinarul in formare il citeste pe marele ginditor iluminat mistic sau pe Leonardo? Conciliaza acesta din urma un „spirit geometric“ cu unul „de finete“?
In fond, cea mai frumoasa intrebare este „Ce citim?“ „Pe cine anume?“ Serban Foarta insusi este generos cu sugestiile, chiar daca le re-cunoaste grosso-modo, atunci cind Novalis, Baudelaire, Ionesco, Beckett ilustreaza comparativ Adnotarile traducatorului.
In al doilea rind, subtilul teoret al poeziei pure trebuie revizitat de-a lungul contextelor; intre metoda vazuta de la inaltimea lui ’894 si Nota si digresiunea din 1919 s
