Cu Ioana Berindei despre

Istorie, repovestită fără părtinire

Pe doamna Ioana Berindei am cunoscut-o în urmă cu câţiva ani în împrejurări fără legătură cu cercetarea istorică. Soţie, fiică şi mamă de istoric, doamna Ioana Berindei este ea însăşi licenţiată în istorie.

Fiică a liderului ţărănist Ioan Hudiţă, doamna Ioana Berindei este azi un "martor" rar prin apartenenţa sa la categoria socială menită dispariţiei de către regimul politic comunist. Are însă o biografie unică în istoria acelei vremi în România, prin condiţia de femeie ce a purtat o sarcină, a născut şi şi-a crescut, până aproape de un an, fetiţa-n închisoare.

Impresionată în egală măsură de farmecul distinsei doamne, am fost curioasă să ştiu cum se raportează la trecutul apropiat un astfel de trăitor al lui.

În povestirea istoriei proprii, marcată de momentele de "fractură" 1944 şi 1989, doamna Ioana Berindei pledează pentru rescrierea istoriei fără părtinire şi fără ură, cu demnitate şi respect pentru lege şi adevăr. Căci dacă în spiritul aceloraşi valori ar fi continuu trăit şi prezentul cotidian, drame ca acelea ale biografiei sale nu ar fi fost şi n-ar mai fi posibile.

Lavinia Betea

Licenţiată "magna cum laudae" în istorie

- Pot folosi reportofonul?... Sunteţi soţia istoricului Dan Berindei şi Dv. înşivă aţi studiat istoria...

- Cum vă spuneam, eu am făcut istoria deoarece am fost un copil cuminte şi ascultător. Am vrut să fac ştiinţele naturii fiindcă şi locuiam lângă grădina botanică. Şi speram că voi reuşi până la urmă, că voi fi directoarea Grădinii Botanice. Un vis care cred că s-ar fi împlinit. Dar tatăl meu1) care şi-a făcut doctoratul la Paris, cu bursă regală - cum primea bursa, îşi cumpăra cărţi. Cu greu şi-a adunat lăzi cu cărţi. Nu cu haine, cu cadouri şi cu boarfe, ci cu multe cărţi a