Sub pretextul ca reglementeaza activitatea editoriala din invatamintul superior, Ministerul Educatiei Nationale a dat nastere, in 1999, Centrului National pentru Politica Stiintei si Scientometrie (CENAPOSS), ale carui principale indatoriri erau sa evalueze activitatea editurilor si sa le aleaga pe cele care pot publica manuale universitare si carti stiintifice de uz academic. Unul dintre motivele pentru care s-a considerat necesar un asemenea organism a fost ca, in ascensiunea lor ierarhica, multe dintre cadrele didactice se foloseau de articole publicate in reviste obscure sau de carti tiparite in tiraj de servieta. Dincolo de bunele intentii ce-i vor fi stat la baza, reglementarile CENAPOSS au ajuns sa transforme piata editurilor acreditate intr-un soi de club select sau de muzeu al marilor dinozauri, in care intrarea unor edituri nou-aparute este ca si imposibila.

CENAPOSS a fost creat la sfirsitul anului 1999, ca departament distinct al mai vechiului Consiliu National al Cercetarii Stiintifice in Invatamintul Superior (CNCSIS), una dintre piesele de rezistenta ale reformei din educatia nationala. Atributiile propriu-zise ale centrului se legau in primul rind de evaluarea activitatii editurilor, in scopul de a le selecta pe acelea carora urma sa le fie recunoscuta competenta de a publica lucrari de specialitate la care autorii sa se poata raporta atunci cind trec de la un grad universitar la unul superior. Carmen Marcus, sef al Biroului de Politica Stiintei si Scientometrie, spune ca ratiunea infiintarii centrului a fost tocmai ridicarea standardelor de evaluare academica.

„Principalul obiectiv pentru care a fost adoptat sistemul de acreditare se leaga de promovarea in cariera de universitar si a fost solicitat de Consiliul National pentru Atestarea Titlurilor si Diplomelor Universitare. Este vorba de toti cei care vor sa treaca de la un grad un