Paris, Maison de l'Alliance, 7 decembrie 2002. După reuniunea anuală a Societăţii Franceze de Etnomuzicologie - care dezbate furtunos o seamă de chestiuni organizatorice presante pentru societari, dar fără interes pentru cele ce urmează - are loc inaugurarea volumului À tue tête. Chant et violon dans le Pays de l'Oach, Roumanie / Din răsputeri. Cânt vocal şi violonistic în Ţara Oaşului, România Ca să înţelegeţi titlul acestui volum semnat de Jacques Bouët, Bernard Lortat-Jacob şi Speranţa Rădulescu, rememoraţi-vă cântările urlate ale bărbaţilor şi femeilor din Oaş şi recitiţi episoadele de mai sus.

Volumul, care a suscitat deja reacţii profesionale vii, trece drept vrednic de luat în seamă dintr-o sumedenie de motive:

- În primul rând, cel puţin unul din semnatarii săi, Bernard Lortat-Jacob, este o somitate în lumea etnomuzicologică franceză şi internaţională. Ideile şi producţiile sale anterioare - pentru unii deosebite, pentru alţii exemplare - i-au asigurat o autoritate şi o audienţă quasi-nelimitate.

- În al doilea rând, cel puţin unul din referatele solicitate de editură înainte de publicarea cărţii, cel semnat de Jean-Jacques Nattiez - în anii '70 promotor al structuralismului şi semioticii muzicale, ades atacat de confraţi în ultimul deceniu dar considerat mereu şi de toată lumea ca o personalitate incontestabilă şi de primă mărime - a făcut obiectul unor seminarii profesionale presărate de înfruntări. Într-o paranteză imaginară, două observaţii: 1) Un referat profesional serios, cum este cel al profesorului Nattiez, nu este o sumă de elogii sau invective, ci o lucrare ştiinţifică în toată regula, în care fiecare cuvânt este atent ales, cântărit şi motivat; 2) În lumea culturală occidentală, ideile unui savant pot fi atacate cu fermitate, fără ca savantul în chestiune să fie contestat ca atare sau să-şi piardă respectul celo