Cum până în acest moment n-am primit fotografia dvs., în răgazul ce s-a ivit insistăm cu tot interesul să adăugaţi lângă aceasta, cum

v-am rugat, date bio-bibliografice mai consistente, dintre care să nu lipsească data naşterii, completă, şi profesia. În fine, ce anume v-a determinat să alegeţi Siberia şi Krasnoiarskul, Akademgorodkul ca loc de vieţuire pe planetă. Şi vă rugăm să trimiteţi mai multe poezii, pentru a avea de unde alege pentru o pagină unitară care să vă reprezinte. Toate aceste lucruri să le faceţi de dragul şi în interesul cititorilor revistei noastre. Vă mulţumim! (Angela Neceaeva Pânzaru, Siberia) * Nu suma tuturor femeilor din lume, ci suma tuturor femeilor din care vin, rudele mele adică. Ţin la acest înţeles cu aură de modestie şi cu ştiinţa precisă a locului pe care-l merit, date fiind limitele de toate felurile, dar şi grija omenească de a nu mă distruge inutil în lupte dinainte pierdute. Cât despre îndoiala asupra a ceea ce credeţi că sunteţi, un suflet în corp ori un corp în spirit, vă îndemn să citiţi cu atenţie un articol despre experienţele pediatrului Melvil Morse, apărut în revista AS nr. 4/2003. Cred că vă va fi de folos, cum şi mie, măcar în a ne potoli tentaţia poetică de a defini visători doar prin metafore în lanţ lucruri încă foarte greu de definit. Îmi iau îndrăzneala să vă spun că în poezia dvs. Cerul din culegerea Poemele tăcerii, un singur vers este cu adevărat viu: Oi de lut în pastorală, vers de la care pornind, renunţând fără regrete la rest, aţi putea reface poemul într-o cheie valorică superioară. Aş spune cu mâna pe inimă, poemele noastre - mieii noştri cu meteahnă, pe care îi aducem cu vinovată seninătate jertfă pe altarul lui Dumnezeu. Meteahna mieilor noştri - metafora cu orice preţ. Se pare că în turmă, în carte, în prostul nostru încântător obicei, nu avem, de când e lumea, decât miei şi poeme cu meteahnă? Sigu