"Martorii oculari dispar încet... O dată cu
pierderea memoriei distanţa nu numai va
creşte, dar şi calitatea ei se va schimba.
Curînd, doar mărturiile scrise vor vorbi,
îmbogăţite de imagini, filme şi cărţi de
amintiri. Criteriile cercetării sînt pe cale să
devină mai austere, dar ele sînt, poate, mai
puţin vide, mai puţin saturate de empiric,
chiar şi acelea ce promit recunoaşterea sau o
mare apreciere a obiectivităţii ".
Reinhard Koselleck Problema memoriei nu este una simplă. Clarificările istoricului vin într-un tîrziu, atunci cînd au dispărut martorii oculari. Abordarea trecutului de către istoric nu e aidoma aceleia a supravieţuitorilor. Sînt destule argumente care ne arată că istoricul nu lucrează în beneficiul unei politici anume, că tehnicile de prelucrare a trecutului (Vergangenheitsbewältigungstechniken) îşi pierd la un moment dat calitatea lor de probleme existenţiale în favoarea cercetării individuale academice şi a analizei controlate de ipoteze, chiar dacă intenţiile lor de scholarship politic rămîn inconfundabile. Se poate spune că termenii de Holocaust şi Gulag nu au aceeaşi semnificaţie? Ceea ce începem să înţelegem astăzi este că între bolşevism şi naţional-socialism asemănările sînt izbitoare: de la gîndirea unică (monoculturalitatea etnicistă şi monologul promovat în numele superiorităţii unei singure clase) la dominaţia gloatei, de la religia puterii la falsificarea valorilor, de la variatele forme de discriminare la suprimarea libertăţii de expresie, la deportare şi omucidere găsim o gamă de orori ce fac posibilă continuitatea între fascism şi comunism. Totuşi, lucrurile nu sînt deloc identice. După o analiză comparativă excelentă, François Furet admitea existenţa unor esenţiale distincţii avînd în vedere ideologiile practicate de cele două sisteme totalitare (vezi F. Furet, Trecutul une
