Orbit de obsesia independenţei, geniul Scorniceştilor interzicea accesul pe plaiurile mioritice atît armatelor aliate, cît şi stafiei care îşi vestise de la mijlocul secolului al XIX-lea intenţia de a colinda Europa. Stafia era metafora cu care începea Manifestul comunist, o profeţie care s-a străduit cu perseverenţă să transgreseze din sfera literaturii în cea a istoriei. Revoluţia din 1989, care a ridicat opreliştile impuse de dictatură, nu i-a acordat totuşi viză de intrare bătrînei stafii. Substitutul acesteia, instalat de tranziţie, este un vampir. Spre deosebire de amintita stafie, vampirul tranziţiei carpato-danubiene nu este o făptură metaforică, identitatea lui istorică este certificată prin neîndoielnice documente. Deşi ambiguă, una dintre cele mai peremptorii probe ale acestei identităţi este celebritatea lui onomastică. Colindătoarea stafie europeană nu avea nici un nume, vampirul tranziţiei indigene are două: unul istoric şi unul mediatic. Numele istoric aparţinuse unui voievod valah consemnat de cronicari pentru cruzimea lui. Mulţumită acestei cruzimi, la numele său istoric Vlad, memoria populară a adăugat porecla Ţepeş, evocarea uneltei sale predilecte pentru împărţirea dreptăţii. Pe parcursul vremurilor, memoria populară îi completase numele cu o poreclă, dar nu îl transfigurase din voievod în vampir. Abia sub tranziţie această transfigurare a luat avînt, modificarea de rang gratificîndu-l şi cu o a doua poreclă, cea mediatică: Dracula. Inaugurarea acestui supranume s-a produs la sfîrşitul secolului al XIX-lea, sub forma unui roman

semnat de Bram Stoker, inspirat zice-se din realitate. Ficţiunea literară s-a transformat în ficţiune mediatică, peste chipul crunt al mustăciosului domnitor valah suprapunîndu-se mult mai puţin valaha înfăţişare a lui Bela Lugosi, actorul de film care şi-a cîştigat o glorie planetară readucînd pe ecrane isprăv