Portbagajul copilăriei mele era plin de porci, gîşte, raţe. În amurg, plin de şmecheri ce urlau spre discotecă. Primul televizor din casa mea a călătorit cu portbagajul. Ca şi frigiderul. Nici o miliţie nu a oprit maşina. Eu mi-am cărat pick-up-ul într-un taxi. Auzeam de şpăgile în legume, fructe şi carne luate din delegaţii. Eu am luat şpagă doi pepeni uriaşi de la un primar, asta după un interviu cu peşte prăjit de Dunăre. Voiam să păstrez ceva din solemnitatea peştelui servit pe ziar, cu sare şi mujdei. Toamna trecută. Venind dinspre Olteniţa, o maşină de Bucureşti se oprea din jumătate în jumătate de oră. Am tras cu ochiul în oglinda retrovizoare: omul avea casetofon uriaş şi îl conectase la boxe. Din juma în juma de oră dădea caseta de pe o parte pe alta. Primarul din Ileana, o comună înspre Buzău, m-a surprins plimbînd două butoaie în portbagaj. Zicea: recolta de pepeni e aşa de mare anul ăsta, că mi-am

pus butoaiele să car pepenii, într-o parte, în alta, dimineaţa îi scot la şosea, seara îi bag la beci. Pe ăia mari, că ăi mici nu-i fură nimeni. Jonny din Pipera îşi descarcă fraţii de cerşetorie, copii pînă în 7 ani, din căsuţa de pitici a Daciei. Tortul de mireasă a intrat şi el în portbagaj. Ileana Gălăţeanu şi-a văzut tortul în portbagaj, luat de la cofetăria de pe Moşilor. La curba spre Eminescu etajul trei a căzut pe geanta unei doamne, iar etajul doi a zburat pe parbrizul troleibuzului 86. Pe la Galaţi. Zilele trecute se transporta pe portbagajul de deasupra Daciei un pat de copil, iar în portbagajul din spate o toaletă, cu oglindă cu tot. La stopuri mă vedeam în ea, îmi aranjam coafura şi am văzut cum un puşti se urca pe capota mea să-mi fure antena de la maşină. Într-o maternitate, femeia mi-a spus că a fost adusă în portbagaj, soţul ei avînd-o şi pe maică-sa la el şi pe nişte veri. Or, ăia trebuia să meargă şi ei în oraş, aşa că nevestei