In urma cu aproape un an, un accident a schimbat brutal intreaga existenta a Cristinei Ripan, din Nanesti. Ea implineste astazi 22 de ani, iar spre viitor abia ce indrazneste sa mai priveasca. Tinara este paralizata si are de crescut un baietel de cinci anisori, din alocatia caruia se poate spune ca traieste. Si asta pentru ca in februarie, comisia de expertiza medicala i-a refuzat incadrarea in vreun grad de handicap, pe motiv ca asa spun noile legi: ca paralizatul in urma unui accident nu-i la fel de paralizat ca cel din nastere si drept urmare, nu-i handicapat! Cristina nu-si mai poate misca decit capul si miinile. Dupa accidentul in care i-a fost fracturata coloana vertebrala, a paralizat. Se intimpla la sfirsitul lunii martie anul trecut cind a dat sa traverseze o strada si s-a trezit sub rotile unei carute. "Eram cu fata in sus, strigam la barbatu-meu sa vina sa ma ia. A venit salvarea si m-a dus la spital la Focsani. De acolo m-au trimis la Bucuresti. Inainte de operatie am aflat ca n-o sa mai pot niciodata sa ma misc, ca n-o sa mai pot merge pe picioare. Mi-a fost foarte greu in momentul acela. Acum m-am obisnuit", spune Cristina. Pentru oricine, asa ceva este destul de greu de crezut. Cum sa se poata obisnui cineva, mai ales la virsta in care viata de-abia incepe, cu nemiscarea? Cum sa reuseasca un om care a putut sa mearga, sa sara, sa alerge, sa danseze, sa se impace cu gindul ca nu va mai putea face asta niciodata? Ca nu va mai avea parte nici macar de intimitatea mersului la WC de unul singur?! Ca in permanenta trebuie sa suporte sondele prin care i se scurge in pungi, urina! Poate doar cei aflati in aceeasi situatie cu a Cristinei ar putea intelege intreaga drama a tinerei femei... Boala grea si saracie Dupa accident, n-a trecut prea multa vreme si barbatul pe care-l iubea a parasit-o. Cristina a fost adusa acasa de parintii sai, nevoiti sa-si vinda o p