Cu mulţi ani în urmă, titularul cursului de drept internaţional public la Facultatea de Drept a Universităţii bucureştene se numea Gheorghe Moca. Probabil că acest nume nu mai spune, azi, nimic studenţilor acestei şcoli. Pe bună dreptate. A fost singurul profesor al facultăţii care a fost îndepărtat de la catedră în decembrie 1989, prin voinţa comună a tuturor studenţilor şi profesorilor. Omul era cel mai aprig susţinător al lui Nicolae Ceauşescu, iar dimensiunile gesturilor sale de obedienţă publică la adresa fostului lider comunist dezgustau pe toată lumea. Între cei care stăteau în genunchi, în acei ani, la Facultatea de Drept, Moca era un caz special şi, în bună măsură, înfricoşător, pentru că el o făcea din convingere. Era unul dintre acei zeloşi care ne-au otrăvit vieţile în acei ani, era unul dintre cei care personificau regimul în manifestările sale cele mai oribile. Nicolae Ceauşescu era eroul lui şi ceauşismul era visul lui. Prelegerile lui erau renumite printre studenţi ca fiind "lectura paginii externe a Scînteii", pentru că erau nici mai mult nici mai puţin decît o continuă răfuială cu Vestul şi, mai nou, şi cu Estul atins de modă "glaznost şi perestroika". Una dintre cele mai frumoase discipline juridice fusese anulată de Gheorghe Moca şi transformată într-o lungă şedinţă de îndoctrinare. În zilele în care se trăgea la Timişoara, a avut loc o şedinţă de partid la Facultatea de Drept, convocată, cu siguranţă, ca să înfiereze "trădătorii" şi "agenturile". Nu am fost printre participanţi, dar ştiu că Moca s-a purtat îngrozitor. A ţinut un discurs de înfierare, a vorbit despre gelozia ţărilor din Pactul de la Varşovia în faţa realizărilor şi progreselor României ceauşiste şi a lăudat "lecţia de socialism" pe care Ceauşescu o dă lumii. Nici în ultimele clipe ale regimului, Moca nu s-a dezminţit; aşa era el, fidel. Imediat după 22 decembrie, la prima s