Moira şi good luck, băi! "Să ai soartă, mă!", îmi spunea, în liceu, de cîte ori aveam cîte un examen, colegul meu, Sandu, zis, printr-o echivalare consonantică ale cărei mecanisme niciodată nu le-am putut înţelege, "Pandelu". "Noroc, bă!", mă gratula un alt prieten, Filip, poreclit, prin acelaşi procedeu, Pilanul, Pile sau Pilişor - nu voi uita niciodată încurajările din timpul partidelor de baschet: Forza, Pile, forza, Pile, hei, hei! Nu am reuşit în nici un fel să pricep echivalarea dintre cele două noţiuni, pe care o făceam noi, în limbajul mai aşa, de "pe după blocuri". Mi se părea clar că băieţii încercau să-mi transmită acelaşi lucru prin două cuvinte diferite şi le atrăgeam atenţia de fiecare dată, pedant nesuferit, asupra greşelii pe care o făceau. Pînă la urmă, am renunţat. Eram, probabil, intoxicat de tragedia greacă, din care citeam pînă la saturaţie în vremea aceea. Pentru băieţii şi fetele de acolo, totul era cît se poate de clar: aveau Soarta (zisă şi Moira, dar asta era numai treaba lor), dar nu aveau noroc deloc. Condiţia tragediei, ce să faci! Mai tîrziu, în viaţă (vai, cum vorbesc, ca un bătrîn sfătos), am înţeles că eu şi tragedia greacă am avut mai multă dreptate decît băieţii din cartier. Şi nu mă refer la aspectul strict semantic, înţelegeţi. Acum, ajuns la un moment de răscruce (iar limbaj de lemn; Doamne, ar trebui să fiu executat!), mă întreb şi eu cam ceea ce cred că se întreba şi Oedip, în rarele momente cînd nu-l dureau ochii, conştiinţa sau Antigona: "Oare voi avea şi eu noroc, sau doar soartă?" Oedip măcar ştia răspunsul. Valeriu DIŢULEASA

mgeli1907@yahoo.com Ce este "Clasa muncitoare" În ştiinţele sociale cam toate proprietăţile şi conceptele sînt fuzzy. Cum adică? Adică neclare. În matematică există noţiunea de mulţime fuzzy: adică nu putem preciza dacă un anumit element, să zicem x, aparţine mulţimii sau nu. O proprietate