Mi-a intrat în cap de vreun an să merg pe strada Invalid Suligă cum ieşi din Bucureşti spre Constanţa, via Colentina. S-o iau de la un cap la altul cu Suligă în cap. Nici eu n-am aflat mai multe, dar strada asta are altceva decît un nume. Are şmenari plăcuţi, ce ştiu vara să împuşte muştele de pe sticlele de Bergenbier, iar iarna să plătească cinci şase bătrîni să-i tragă cu săniuţa.

Poate fi începutul unei lungi prietenii. Gică, adică Pralină, cum era ştiut înainte de Italia, sau Giovanni, porecla de după Milano, Florenţa, n-avea cum să ajungă în Străinezia. Violase o cumnată, bătuse pînă aproape de moarte un orb că-i ceruse o mie de lei şi făcuse o reţea de zona Obor de jecmănit ţărani cu morcovi şi pătrunjel ("fiindcă ligumele alelalte le ocupase alţi boşi"). Băgase bulău. La 20 de ani, de n-ai cheag pe Invalid Suligă din Bucureşti ("strada asta ne duce la mare, unde vrăjim blonde din Teleorman şi babe de Suedia"), eşti bun de dus la Granitul să te faci necalificat, prin tata lui Mieuşcă, de la numărul 4. Aşa că Pralină a dat cinci-sute de dolari şi a luat paşaport. Regulamentar, adică, luîndu-şi loc la cinci dimineaţa şi aşteptînd două săptămîni să i se elibereze. Aşa avea dibăciile lui ăla de luase banu'. Mai iese cu el şi acum la un Scandik, că-i zice: "bă, dacă vrei vischi, nu luăm, luăm un scandik şi restu' banilor mi-i dai mie, că banii îi duc la copii să înveţe." Cînd a primit paşaportul, a înţeles viaţa. A mers la un masaj la Jennifer Lo, o chinezoică de n-are vîrstă pe Lecturii, vis-à-vis de pod. Micuţa i-a călcat coastele în picioare şi l-a asudat. Avea chef de ceva. A mers la Piramidon, prin spate la Obor şi a tras nişte şpriţuri cu gaşca. Chef de altceva. S-a dus la Cocota, dar aia era ocupată. L-a bălăcărit. A luat o fată fără mamă, fără tată, din Piaţa de vechituri, şi a luat un sifilis. A plecat cu el la Italia. A coborît la Roma. A dat