Plecate acum vreo cîteva săptămîni din Germania, trenurile modernizate ale CFR, "Săgeata Albastră", au făcut, în sfîrşit, cunoştinţă cu publicul călător din România. N-a fost dragoste la prima vedere. După prima săptămînă de utilizare, trenurile nemţeşti, concepute să facă faţă aproape oricărui agent coroziv, au plecat steagul albastru la picioarele trupelor de desant din Gara de Nord, Craiova sau Iaşi. Mai bine antrenate şi mai bine motivate, forţele noastre au aplicat planul Ţepeş otrăvind şi înfundînd toaletele cu resturi, afumînd sistemul de aer condiţionat şi stingînd ţigările pe frumoasele, dar prea civilizatele podele alemande. Acum nu mai e nimic de făcut decît să mergem sub balconul cefereului şi să strigăm ca-n filmele cu daci mulţi şi extrem de bine crescuţi: "Am învins, doamnelor şi domnilor, băi Gigele şi coană Tanţa!". Şi, dacă nu se întîmplă vreo minune (singura la care mă pot gîndi e ocupaţia germană), în ceva vreme vom putea călători cu "Săgeata Albastră" exact ca şi cu un tren normal. Unul în care confortul e dat de covorul gros de coji de seminţe şi în care mersul la veceu e o călătorie de neplăcere printre nenumăratele dovezi că omul e, totuşi, un animal. Nu e prima oară cînd întîlnirea noastră cu civilizaţia se termină prost pentru ea. Vă mai aduceţi aminte de scările rulante de la Universitate? Ori de primele Oltcituri, acelea cu piese franţuzeşti? Sau de hotelurile de pe litoral, cîndva foarte asemănătoare cu cele din Grecia? În toate cazurile, începutul a fost bun, întrucît a fost făcut după un model verificat de alţii. Ceea ce a lipsit, după, a fost ceva ce nu se poate cumpăra o dată cu licenţa: păstrarea standardelor. Nu e nevoie de cine ştie ce expertiză tehnică pentru asta: e suficient bunul-simţ, care îţi spune (în cazul unei maşini, să zicem) că dacă proiectul a prevăzut un bord moale n-ai nici un motiv să-l faci din plastic du