interviu cu Grigore PETRESCU

Cum vedeţi adolescenţii? După părerea mea, este o vîrstă remarcabilă, cînd elevii încep deja să-şi formeze personalitatea, cînd se duc lupte interne şi externe, vor să se afirme, să aibă ego-ul lor. Sigur, mai sînt şi situaţii cînd îşi pierd controlul. Nu ştiu exact pe unde să o ia. Şi aici este influenţa lumii de afară, care poate avea şi implicaţii negative. Şi dezvoltarea psihică este extraordinară: adolescentul vrea libertate, vrea să aibă opinia lui, pe care să şi-o afirme. Noi trebuie să ţinem cont de aceste lucruri, ca să-i putem înţelege: mi s-a întîmplat ca un elev să fie nedreptăţit şi poziţia lui ar fi putut părea, pentru unii, obraznică. Nu am reacţionat dur, pentru că, am citit despre asta, atitudinea mea ar fi fost greşită. M-am simţit bine că l-am lăsat să-şi verse mînia lui rănită în acea situaţie. E o perioadă foarte importantă din viaţa unui tînăr, aproape la fel de importantă ca primii ani din viaţă, ca primii ani de şcoală: ajunge să se cunoască şi să-şi dea seama de primele lui valori. Aţi observat vreo schimbare la generaţiile mai noi? Imediat după revoluţie a fost un moment dramatic: nu ne mai înţelegeam cu ei, nu mai vroiau să înveţe. Se vede clar cum viaţa social-politică are o influenţă asupra adolescenţilor. Acum situaţia s-a calmat. Atunci erau dezorientaţi, nu ştiau ce se va întîmpla, ce urma să fie. Şi acum observă situaţia economică şi politică, deşi unii spun că nu sînt interesaţi: rezultatele economice slabe ale ţării îi fac să sufere; îşi dau seama de ce se întîmplă acasă, se gîndesc la viitor, la şansele pe care le au; sînt bulversaţi de numărul ăsta mare de universităţi particulare, unde pot intra fără să înveţe prea mult. Atitudinea lor faţă de profesori cum s-a schimbat? Nu pot spune că s-a întîmplat ceva negativ. Ba din contră, pot să spun că relaţiile decurg foarte normal. E adevărat c