Vineri, 7 martie, la prînz. Restaurantul "Vama Veche", apoape toate mesele ocupate. Cînd fusesem ultima dată, tot într-o vineri, părea totul destul de lejer. Acum, în jilţurile de la mese, multe persoane de sex feminin. Doamne mai curînd spre domnişoare, în grupuri de cel puţin 10, cu buchete de flori pe masă şi sticle de vin. Nici un reprezentant al sexului zis tare prin preajmă. Fetele - ca să le numim eufemistic aşa- nu erau nici frumoase, nici urîte, ci foarte normale. Şi bine-dispuse, uşor ostentativ, poate datorită paharelor de vin din faţă. Erau intelectuale, pentru că una dintre ele, doctoriţă, povestea că are mulţi asistenţi medicali băieţi, care sînt foarte haioşi la raportul de gardă. După a doua sticlă de vin au făcut pauză. Aceeaşi zi, tot 7 martie, dar seara, la "Pizza Hut". Arhiplin la intrare. Multe grupuri de doamne, ades neînsoţite. La masa de lîngă noi, două domnişoare, singure, fiecare cu cîte un buchet impresionant, dar la fel, de trandafiri roşii. Să fi fost iubiţii atît de lipsiţi de imaginaţie sau "de vină" să fie firmele, probabil private, la care, presupunem, lucrau fetele? În cel de-al doilea ipotetic caz, se prefigurează o nouă, evidentă cultură de firmă, cu grijă generalizată pentru nevoile oficializate ale angajaţilor: cum să meargă lucrurile bine în office fără cadoul de Crăciun, Iepuraşul de Paşti, inimioara de Sf. Valentin, mărţişorul tradiţional şi, de ce nu, buchetul de 8 Martie? Despre cea din urmă din menţionatele sărbători se spusese, într-o perioadă, că e comunistă, şi că nu mai e cazul să fie serbată... Realităţile contrazic, în mod evident, afirmaţia precedentă: sîmbătă, 8 martie. Ora 9 a.m. Dau telefon, ca-n multe alte sîmbete de rînd, la restuarantul "La mama"; întîi 3, care e mai în centru, apoi, descrescător, 2 şi 1, tot mai spre periferie... Nu mai sînt mese libere. Da, aşa e, grupuri organizate de doamne,
c
